S-a redeschis la începutul lunii restaurantul de la Muzeul Țăranului Român, în spate, pe Monetăriei, unde e parcul cu biserica de lemn. Acum l-au luat cei de la La Mama, se cheamă La Mama Clubul Țăranului.
Au doar salonul mare din față, cel cu pereți de sticlă. Sala de spectacole din interior, cea cu scena, a fost luată înapoi de MTR. E bine amenajat, luminos, colorat, tineresc, arată mult mai bine decât ce era înainte. Construiesc o scenă pentru spectacole într-o parte, au spus că va fi gata în curând. Terasa e cea de dinainte, neamenajată, probabil că se vor ocupa de ea mai serios la primăvară. Fiindcă pentru câteva zile de vreme bună, câte au mai rămas, s-or fi gândit că nu merita investiția și blocarea banilor.
Nu par să fie diferențe între meniul de la La Mama Clubul Țăranului și cele din alte restaurante ale lor. E posibil să fie chiar identice, și e normal să fie astfel. Am luat o ciorbă rădăuțeană fără gust. Și mică pe deasupra, de mi-a părut rău după cei 16 lei dați pe ea. Ardeii umpluți au fost buni, m-au scutit de mersul la alt restaurant.
Serviciul fluctuant, cu doi chelneri buni și plăcuți, implicați, și cu unul cu mintea în cu totul altă parte. Clienți destul de mulți la prânz, corporatiști toți de la turnurile de birouri din jur, veniți ca la cantină.
Și chiar asta prevăd că va fi La Mama Clubul Țăranului, o cantină pentru cei din jur. Nu cred că se vor mai întoarce clienții fostului Clubul Taranului MTR, care veneau acolo pentru spectacole, evenimente culturale și pentru ambianța ceva mai boemă decât la alte restaurante, și mai puțin pentru mâncare. Cei de la La Mama încearcă să reînvie atmosfera și tradițiile legate de acest loc, însă le va fi foarte greu. Eu sper să le reușească, totuși. Ar fi o premieră să poată avea în același loc și cantină corporatistă, la prânz, apoi să se schimbe totul brusc pentru seara, și să capete un aer intelectual. Nu că ar fi imposibil, însă acum nu-mi vin în minte exemple de astfel de reușite, deși încercări au tot fost.
