La Cocoșatu e unul dintre cele mai puternice branduri de pe piața restaurantelor din București. Restaurantul popular din Băneasa a avut întotdeauna succes, toată faima sprijinindu-se pe micii menționatului personaj. În septembrie a mai apărut un La Cocosatu în peisaj, acesta pe Clucerului. În locul lui La Piovra, restaurant italienesc despre care mi-au spus că tot al lor a fost.
În casa aceea fără etaj de la intersecția cu Racota, față în față cu alte două restaurante, Jadoo și Beirut, au fost mai multe restaurante de-a lungul vremii. Și de carne, și italienești, însă niciunul nu a reușit să-și facă vreun nume. Deși s-a investit destul de mult în amenajarea casei, și rezultatul a fost și este pe măsură.
Noul La Cocoșatu a preluat ce era înainte, cu foarte puține schimbări, și arată bine. Au două saloane, unul în formă de L, în față, și unul mai mare, colorat diferit, în spate. Terasa e mai banală, însă sper să se ocupe de ea anul viitor, acum e prea târziu ca să mai merite efortul.
La Cocoșatu e un restaurant românesc tradițional, după cum te-ar duce gândul citind numele, chiar fără a fi auzit despre el înainte. Preponderent grătare și carne, în general. Bune pentru ceea ce sunt, adică o mâncare rudimentară, fără prea mult loc pentru inovație. Am luat ciorbă, mici, carne friptă, cârnați, papanași, și au fost destul de bune toate.
Serviciul a fost bun și el, cu o chelneriță adorabilă, pe care o știu de la restaurantul de dinainte, și cu un chelner cam pierdut, însă binevoitor. Nu sunt prea atenți la detalii, ne-au așezat la o masă necurățată, însă dacă le atragi atenția se pliază rapid. Prețurile sunt mici dacă le măsori cu standardele zonei, poți mânca bine și pe săturate cu mai puțin de 100 de lei, aici incluzând și vreo două pahare cu vin. Clienți erau pe terasă.
La Cocoșatu din Clucerului e, așadar, același restaurant ca acela pe care îl știm, dar de data aceasta civilizat, în centru, într-o casă curată, bine amenajată. Un restaurant românesc, ceva între specific urban și tradițional fără știuleți pe pereți și fără lăutari care îți cântă fals în ureche.
