Rusia a celebrat recent Ziua Victoriei, o sărbătoare națională importantă care aniversează înfrângerea Germaniei naziste de către sovietici. Vorbind la parada militară din Piața Roșie, Putin a promis că Rusia va obține curând victoria, din nou – de data aceasta asupra Ucrainei. Un asemenea deznodământ ar periclita nu numai Ucraina, ci și securitatea Europei și nu numai. Fiindcă el este deja cu ochii pe următoarele cuceriri.
Kremlinul a fost sincer în privința intenției sale de a submina NATO, a sparge solidaritatea occidentală și a-i subjuga pe vecinii Rusiei. Din perspectiva lui Putin războiul din Ucraina nu are drept miză doar acea țară. El consideră conflictul un moment hotărâtor în lupta lui mai amplă împotriva Vestului și pentru modificarea ordinii mondiale, arată Rador.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Putin a declarat că Rusia nu are nici un fel de plan de a ataca vreo țară NATO și, prin urmare, mult prea mulți conducători occidentali se culcă pe o ureche în credința lor că războiul Rusiei e strict limitat la Ucraina, întrucât garanția Articolului 5 al tratatului NATO e „beton”. Dar dacă Moscovei i se va permite să înfrângă Ucraina, atunci alte țări – inclusiv membri NATO – se vor trezi într-un pericol incomparabil mai mare. Și viceversa: sprijinul Vestului pentru Ucraina îi demonstrează lui Putin că va plăti un preț „chiar și mai mare” pentru un atac contra NATO, și se pregătește pe potrivă.
Lucru care nu le-a scăpat țărilor cel mai apropiate de Rusia. În primul rând statele baltice au avertizat că Rusia e capabilă să se „reorienteze rapid” de la Ucraina la invadarea teritoriilor lor. Și Moldova, care speră să se elibereze de influența rusă și să se alăture Occidentului, se teme că ar putea fi următoarea în caz că Putin ar înfrânge Ucraina.
Esențial e că Rusia nu ar fi nevoită să trimită tancuri și avioane în aceste țări. Odată victorioasă, încrezătoare în forțele proprii, îndestulată cu resursele Ucrainei și cu capacitate de prisos, Rusia s-ar putea baza pe instrumentele războiului hibrid, utilizând „omuleți verzi” atât în teren cât și în spațiul informațional pentru a convinge Vestul că un conflict apărut acolo e de natură internă și, în consecință, în cazul statelor Baltice, nu ar putea declanșa Articolul 5. La acest lucru se referea și ministrul german al apărării Boris Pistorius atunci când a afirmat că peste „5-8 ani” Rusia va fi capabilă să atace un stat membru NATO. Nu trebuie să fie neapărat ceva atât de evident precum un tanc traversând frontiera NATO.
De fapt Rusia lucrează deja la destabilizarea Europei. NATO a avertizat în mai că Rusia poartă o „campanie tot mai intensă” de atacuri cibernetice și alte operațiuni „hibride” împotriva membrilor ei. Serviciile secrete britanice au avertizat chiar că Moscova plănuiește „atacuri fizice” împotriva Occidentului.
Știm că Rusia recrutează extremiști de dreapta pentru a ataca indivizi, iar alte servicii europene de informații au afirmat că Moscova ne subminează prin organizarea de acțiuni violente și de sabotaj pe tot continentul, plănuind în prezent și mai multe. Rușii încearcă deja să influențeze alegerile europene de luna aceasta și nu încape îndoială că și alegerile americane din noiembrie sunt în colimatorul lui Putin.
Între timp, Rusia își folosește mașinăria de război hibrid pentru a incita la dezordine în regiunea de vulnerabilitate a NATO: Balcanii Occidentali. Utilizând operațiuni de spionaj și influență obținută prin corupție, Moscova ațâță tensiunile etnice dintre Serbia și Kosovo și din interiorul Bosniei și Herțegovinei. Acum, când Georgia se confruntă cu proteste masive din cauza unei legi nocive pentru societatea civilă și aspirațiile țării de aderare la UE, Rusia ia în calcul să-i trimită asistență de securitate. Și, dat fiind că anul acesta Moldova are alegeri și un vot privind aderarea la UE, cel mai probabil Rusia nu va rata ocazia de a semăna și mai multă discordie în țară.
O victorie a Rusiei asupra Kievului ar avea consecințe grave și pentru regiunea Indo-Pacifică, dar nu numai. Dacă Moscova va prevala asupra Vestului în Ucraina, Beijingul ar putea conchide că o agresiune militară chineză contra Taiwanului n-ar întâmpina cine știe ce rezistență. Mai mult, Moscova urmărește să-și consolideze capul de pod militar pe care și l-a stabilit în Africa cu ajutorul rămășițelor grupului de mercenari Wagner. Fundamental e că Rusia și China cred că declinul puterii globale a SUA e esențial și pledează de o vreme în favoarea unui sistem internațional multipolar nedominat de Washington.
Occidentul nu poate câștiga acest război decât dacă conducătorii lui înțeleg jocul lui Putin. Încă de când Putin a ajuns la putere, el poartă o ofensivă menită a obține „controlul reflexiv” al Vestului. „Controlul reflexiv” e un vechi concept sovietic, care acum le e nefamiliar celor mai multe state vestice. El presupune intervenția în procesul decizional al unei țări până când guvernul acesteia se va simți obligat să ia măsuri care sunt în interesul Kremlinului. După cum se exprima Ministerul Apărării al Rusiei, jocul de război al Moscovei funcționează cu ajutorul unei „manipulări psihologice masive a populației pentru a destabiliza statul și societatea”. E ceea ce a făcut Rusia cu un oarecare succes în Ucraina, înaintea de Revoluția Maidanului din 2014, când populația a contraatacat.
Președintele Zelenski a declarat: „putem și ar trebui să ne gândim doar la cum putem învinge”. Din păcate această opinie nu e împărtășită de numeroși occidentali, de unde și definiția ambiguă a victoriei și promisiunea de a ajuta Ucraina „atât timp cât va fi nevoie”. Pentru Putin acesta e un vis devenit realitatea, conferindu-i capacitatea de a prelungi războiul oricât.
Nu vă faceți iluzii: Occidentul deține puterea necesară pentru a garanta înfrângerea Rusiei. În comparație cu statele occidentale luate la un loc, Rusia e un pitic economic cu armament depășit. Însă Vestul trebuie să-și convertească acest potențial în realitate. Lucru care necesită răbdarea și fermitatea de a sprijini Ucraina, de a-i asigura armele și a-i instrui forțele pentru a putea câștiga pe front. În caz contrar, Ucraina nu e decât prima piesă de domino care va cădea.
