Dacă a fost o rachetă lansată de Rusia cea care a lovit un sat polonez, omorând două persoane, ar fi pentru prima dată când o armă rusească a căzut pe teritoriul NATO. Uniunea Sovietică și SUA au reușit să treacă prin tot Războiul Rece fără să facă o astfel de greșeală, pentru că Washingtonul și Moscova erau foarte conștiente de riscurile de a intra în război dintr-o eroare sau din cauza unor calcule greșite. Rusia lui Vladimir Putin este o putere nucleară mult mai puțin previzibilă decât Uniunea Sovietică, ridicând pericolul la cel mai înalt nivel de la criza rachetelor din Cuba, după cum sublinia Joe Biden, scrie Julian Borger, editor de politică externă al publicației „The Guardian”, într-o analiză pe tema riscului de confruntare directă între NATO și Rusia.
Intervenția lui Putin în Siria a dus, în noiembrie 2015, la doborârea unui avion de luptă rusesc de către un avion de vânătoare turc, deasupra graniței turco-siriene, dar incidentul a fost bine administrat și calmat în cele din urmă. În mod similar, este puțin probabil ca incidentul de marți din Polonia să ducă la o confruntare directă NATO - Rusia, este de părere jurnalistul „The Guardian”.
Guvernul polonez a declarat că încă investighează a cui era racheta ce a căzut pe teritoriul său, iar biroul președintelui Andrzej Duda a spus că ia în considerare posibilitatea de a invoca Articolul 4 din Tratatul fondator al NATO, care permite oricărui membru să solicite consultări urgente ale Consiliului Nord-Atlantic „ori de câte ori, în opinia oricăruia dintre ei, integritatea teritorială, independența politică sau securitatea uneia dintre părți este amenințată”. Duda a vorbit cu Biden, cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, marți seara. Varșovia nu a menționat însă, observă analistul, Articolul 5 din Tratat, care prevede că un atac armat asupra unui membru este un atac asupra tuturor și care ar fi cel mai probabil mecanismul de escaladare către un război între NATO și Rusia, scrie News.ro.
ARTICOLUL 5 DIN TRATATUL NATO, INVOCAT O SINGURĂ DATĂ
Articolul 5 nu poate fi invocat de un singur stat membru, spune fostul ambasador al SUA la NATO, Ivo Daalder, reamintind că este nevoie de consensul aliaților. Singura dată când a fost invocat de membrii NATO a fost după atacurile de la 11 septembrie 2001, ceea ce a dus la asigurarea de către aliați a unor patrule radar aeriene deasupra SUA și la intensificarea patrulelor navale în Mediterana.
Chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că rachetele care au trecut granița poloneză erau într-adevăr rusești, și nu interceptoare antirachetă ucrainene, nu ar fi vorba de un „atac armat” prevăzut în Articolul 5, arată William Alberque, director de strategie, tehnologie și control al armelor la Institutul Internațional pentru Studii Strategice. „Atacul armat deliberat este un lucru real. Două rachete de croazieră sau balistice lansate greșit nu reprezintă așa ceva”, spune el.
CE AR FI DE AȘTEPTAT
Până în prezent, consensul larg al NATO a fost că escaladarea rusă ar duce la intensificarea livrărilor de arme către Ucraina, iar acest lucru - mai degrabă decât orice formă de implicare directă a NATO - ar servi drept factor de descurajare a imprudenței ruse. Acesta este cel mai probabil răspuns și de data aceasta și va exista o dezbatere în cadrul NATO dacă acest lucru justifică o intensificare a tipului de asistență militară oferită. Ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, a susținut că incidentul justifică furnizarea de avioane de luptă F-15 și F-16.
Incidentul de la granița poloneză a readus în actualitate și apelurile, în special din partea oficialilor statelor baltice, pentru o zonă de interdicție aeriană deasupra vestului Ucrainei, asigurată de apărarea aeriană a NATO. Susținătorii unei astfel de măsuri spun că riscurile ca un astfel de pas să declanșeze un război total sunt mult mai mici acum decât la începutul invaziei la scară largă, deoarece forțele rusești sunt în prezent concentrate în estul și sudul îndepărtat al țării. Cu toate acestea, ar exista o rezistență considerabilă la o astfel de extindere a rolului NATO din partea SUA și a altor aliați ai NATO, scrie „The Guardian”.
RISCURI REALE PENTRU O CIOCNIRE NATO - RUSIA
Chiar dacă este probabil ca acest incident să fie pus sub control în cele din urmă, nu înseamnă că riscurile unei ciocniri NATO - Rusia din cauza unei erori de calcul nu sunt reale. Kievul este nerăbdător să lege cât mai strâns NATO de lupta sa pentru a-și restabili suveranitatea și integritatea teritorială. Zelenski a declarat marți că rachetele au fost „o lovitură împotriva securității noastre colective” și o „escaladare foarte gravă”.
Între timp, pe măsură ce deruta militară rusă din Ucraina se agravează odată cu pierderea Hersonului și a teritoriilor din jur, Putin devine din ce în ce mai disperat, iar propagandiștii extremiști care domină discursul televiziunilor din Rusia tânjesc după o confruntare pentru a face uitată umilința de a pierde un război în fața Ucrainei.
În timp ce Ministerul Apărării de la Moscova a susținut că nu are nicio legătură cu rachetele, Margarita Simonian, șefa canalului de propagandă Russia Today, a jubilat gândindu-se la implicațiile unui atac rusesc. „Dacă aceasta nu este o provocare deliberată, atunci există o veste bună aici. O țară NATO este atât de prost apărată, încât oricine o poate lovi accidental cu orice și NATO nici măcar nu va ști cine a lovit-o, cu ce și de ce”, a scris pe Twitter propagandista Kremlinului.
