Protestele din Georgia de săptămâna trecută au fost doar cel mai recent indiciu al modului în care invazia dezastruoasă a lui Vladimir Putin în Ucraina a afectat relațiile cu fostele națiuni din blocul estic, scrie „The Observer”. De la Erevan la Chișinău și de la Tbilisi la Astana, invazia Ucrainei a amplificat temerile legate de o agresiune rusă în unele țări și le-a forțat pe altele, considerate aliați, să reevalueze cel puțin rolul Moscovei ca partener stabil. A accelerat, totodată, o tendință existentă deja în rândul tinerilor născuți după epoca Uniunii Sovietice de a adopta o poziție mai vocală împotriva influenței rusești în regiune, arată săptămânalul britanic într-o corespondență de la Moscova.
Acțiunile Rusiei s-au întors împotriva ei în mai multe feluri. A făcut ca Ucraina să primească un ajutor militar fără precedent din partea unei coaliții conduse de SUA, Finlanda și Suedia au depus cereri de aderare la NATO, iar Occidentul a dat dovadă de o tărie neașteptată în impunerea de sancțiuni împotriva Moscovei și în a rezista să mai utilizeze energie rusească. În rândul vecinilor apropiați ai Moscovei, eforturile de ani de zile de a cultiva elitele politice, de a dezvolta o încredere în garanțiile de securitate rusești și de a insufla nostalgia locală pentru Uniunea Sovietică au fost, de asemenea, zdruncinate de pariul Rusiei în Ucraina, scrie News.ro.
GEORGIA
Când protestatarii georgieni s-au ridicat săptămâna aceasta împotriva noii legi pregătite de guvern referitoare la „agenții străini”, ei purtau pancarte pe care scria „Nu legii rusești!", iar altele denunțau spiritul de autocrație și imperialism care este acum ferm asociat cu influența Moscovei în regiune. După toate aparențele, legea la care s-au opus a fost o inițiativă locală pentru a permite partidului de guvernământ Visul Georgian să reprime societatea civilă și să câștige viitoarele alegeri. Dar apropierea percepută a acestui partid de Moscova și asemănările cu o lege rusească celebră împotriva „agenților străini” au fost strigătul ce a contribuit la mobilizarea populară.
„Toată lumea știe că Rusia nu este populară aici”, spune Korneli Kakacia, profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi și director al Institutului Georgian de Politică din Tbilisi. „Protestatarii vor, de asemenea, să le arate georgienilor care ar fi rezultatul acestei legi. Uitați-vă doar la ce s-a întâmplat cu Rusia!” - arată profesorul. „Rusia și-a pierdut soft power-ul”, consideră Kakacia. „Ei nu mai știu cum să o folosească în relația cu vecinii lor. Folosesc doar această forță brutală”, adaugă el.
KAZAHSTAN
„Cum să trăiești lângă acest tip de stat care este toxic?”, se întreabă Nargis Kassenova, director al programului pentru Asia Centrală la Centrul Davis pentru Studii Ruse și Eurasiatice de la Universitatea Harvard,. „Este dificil, pentru că vulnerabilitățile sunt mari și sunt pe toată linia. Nu ne putem muta din regiune și trebuie să trăim alături de Rusia pentru totdeauna. Așa că trebuie să găsim un modus vivendi. Nu este ușor, dar poate că este o șansă bună de a construi o anumită suveranitate și de a ne decupla parțial de Rusia", arată cercetătoarea, având în minte Kazahastanul.
AZERBAIDJAN
În 2020, Vladimir Putin a negociat o încetare a focului între Armenia și Azerbaidjan în războiul pentru regiunea Nagorno-Karabah. Înțelegerea a oferit Moscovei o prezență militară prin intermediul a 2.000 de pacificatori și l-a prezentat pe Putin drept un negociator abil. Acum, cu atenția Moscovei concentrată în mod ferm asupra Ucrainei, tensiunile cresc din nou în vidul lăsat în urmă, iar Azerbaidjanul pare încurajat de inactivitatea Rusiei.
Din decembrie, reprezentanții Azerbaidjanului au blocat singurul coridor terestru către regiunea Nagorno-Karabah, ceea ce a dus la o penurie de alimente și electricitate. Iar contingentul rus de menținere a păcii, marginalizat și potențial subaprovizionat, nu a intervenit.
ARMENIA
„Nu numai că Rusia este distrasă, dar este pur și simplu copleșită de invazia sa eșuată din Ucraina”, consideră Richard Ghiragosian, șeful Centrului de Studii Regionale din capitala Armeniei, Erevan. „Rusia a pierdut inițiativa diplomatică în ceea ce privește Armenia-Azerbaidjan, precum și Nagorno-Karabah”, spune el.
Dar Armenia a rămas puternic dependentă de Rusia în materie de securitate, energie și comerț, care aproape că s-a dublat în ultimul an. Sfidarea directă a influenței rusești în această țară ar fi „sinucigașă”, arată Ghiragosian. În același timp, relația a devenit mult mai imprevizibilă. „Pentru Armenia, Rusia a apărut ca o provocare mult mai serioasă. Provocarea este că Rusia a devenit un așa-zis partener nesigur, iar Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (condusă de Rusia) a devenit lipsită de sens”, punctează expertul.
MOLDOVA
În timp ce Rusia a părut distrasă de la unele dintre interesele sale externe, în unele țări a crescut presiunea, în încercarea de a-i șantaja pe liderii locali ca să-i fie loiali sau chiar de a provoca un nou „scenariu ucrainean”.
În Moldova, președinta Maia Sandu a avertizat că Rusia pregătește o lovitură de stat. „Planul includea sabotaje și persoane antrenate militar, deghizate în civili, care să desfășoare acțiuni violente, atacuri asupra clădirilor guvernamentale și luări de ostatici”, a declarat Maia Sandu luna trecută, în timpul unei conferințe de presă în care a cerut măsuri de securitate sporite.
Pe de altă parte, presa din regiunea separatistă Transnistria, susținută de Rusia, a afirmat că a existat o tentativă zădărnicită de asasinare a liderului său, iar SUA au avertizat, de asemenea, că „actori ruși, unii dintre ei având legături actuale cu serviciile secrete rusești, încearcă să organizeze și să folosească protestele din Republica Moldova ca bază pentru a promova o insurecție fabricată împotriva guvernului moldovean”.
Rusia a marșat pe „dependența energetică, dependența bisericească, mass-media, folosind agresiunea hibridă”, explică Iulian Groza de la Institutul pentru Politici și Reforme Europene din Chișinău. „De când a început războiul, anul trecut, toate riscurile de securitate care vin dinspre Rusia au crescut. Ambițiile imperialiste ale Rusiei, se pare, nu se refereau doar la Ucraina, ci la creșterea controlului și extinderea influenței sale inclusiv în Republica Moldova”, susține Groza.
Spre deosebire de situația de dinainte de război, mai spune el, amenințările cu un „scenariu ucrainean” vin acum direct de la înalți oficiali ruși, și nu doar de la propagandiștii din mass-media.
Utilizarea de către Rusia a resurselor ca o pârghie pentru șantaj a venit cu un preț pentru Moscova, înstrăinându-i pe unii dintre cei care simpatizau cu ea, convingând Moldova să își reducă dependența de gazul rusesc, în ciuda costurilor ridicate implicate, și sporind controlul forțelor de ordine asupra forțelor politice din țară, cum ar fi oligarhul fugar Ilan Șor, ale cărui obiective politice par să se alinieze cu cele ale Moscovei.
În general, strategia rusă s-a îndreptat mai degrabă spre tactici de forță decât spre modalități mai subtile de răspândire a influenței.
„Rusia a trebuit să treacă din ce în ce mai mult de la o strategie de utilizare a soft power și a influenței - nu a fost niciodată foarte blândă, dar nu a fost nevoie să se bazeze tot timpul pe coerciție”, arată Bob Deen, expert în regiune și cercetător senior la thinktank-ul Clingendael Institute. „În Republica Moldova, a cultivat legături cu numeroși politicieni, are o prezență masivă în mass-media, o mulțime de conținut rusesc este redifuzat și a existat o afinitate reală în rândul unei părți considerabile a populației", explică analistul. „Toate acestea se diminuează foarte repede din cauza agresiunii împotriva Ucrainei”, mai spune el, în timp ce Rusia și-a valorificat controlul asupra fluxurilor de gaze și a amenințat în schimb cu instabilitatea politică.
KÎRGÎZSTAN ȘI ALTE STATE DIN ASIA CENTRALĂ
În Asia Centrală, unde sunt unii dintre cei mai implicați parteneri ai Moscovei, războiul a afectat, de asemenea, imaginea Rusiei, crede Temur Umarov, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace, care se află la Bișkek, în Kîrgîzstan.
„Pentru unii oameni, (Rusia) a părut relativ stabilă - acum este văzută mai mult ca o țară imprevizibilă care nu mai este genul de model pe care toată lumea vrea să îl urmeze”, spune el. Diferența dintre generații în ceea ce privește opiniile despre Rusia a fost deosebit de distinctă, tinerii „reflectând mult la istoria propriilor lor țări”, punctează analistul. În același timp, a adăugat el, liderii politici au păstrat „un element de încredere uriaș în elitele politice rusești. Nu văd schimbări uriașe în această privință”, spune Umarov.
„Vedem că țările sunt foarte pragmatice și folosesc schimbările economice actuale pentru binele lor”, adaugă el, subliniind creșterea exporturilor din Kazahstan și Kîrgâzstan către Rusia, precum și acordurile de cooperare în domeniul gazelor cu Kazahstan și Uzbekistan.
„Ceea ce doresc țările din Asia Centrală este să facă doar atât cât să nu cadă sub sancțiuni secundare și să extragă cât mai mult profit posibil din întreaga criză economică”, arată el.
Liderii țărilor care sunt și mai dependente de Moscova, cum ar fi Emomali Rahmon din Tadjikistan, au transmis cereri emoționale pentru un „respect” mai mare, inclusiv mai multă atenție din partea lui Putin, și pentru investiții.
Rusia și-a intensificat în mod remarcabil acțiunile diplomatice în regiune, Putin vizitând toate cele cinci națiuni din Asia Centrală și organizând peste 50 de întâlniri (online și în persoană) cu liderii Asiei centrale în 2022.
„Cum direcția vestică este închisă pentru Rusia, Moscova este mai interesată de Asia Centrală. Vedem mult mai multă atenție din partea Rusiei, mai multe vizite la nivel înalt în toate statele din Asia Centrală. Lumea lor s-a micșorat - unde pot lucra și ce pot face. Iar Asia Centrală este locul unde pot lucra”, a declarat Kassenova.
