Scumpirile succesive din piața rezidențială new-yorkeză au ajuns să aglomereze tinerii în spații improprii și pentru care plătesc echivalentul unui salariu bun. „Viața e o durere de cap”, spune unul dintre ei.
Generația „millenials” este strivită într-o stare de faliment cronic, între creditele pentru studii, băuturile din cluburile de noapte de 20 de dolari și costuri exagerate de adăpost. Nu este de mirare că 70% din ei nu reușesc să pună deoparte nici măcar 1.000 de dolari.
Un reportaj Wall Street Journal îl prezintă pe Scott Levine, un manager de marketing în vârstă de 30 de ani care locuiește împreună cu alți 2 colegi într-un spațiu de 9 metri pătrați și pentru care plătesc suma de 1.800 de dolari pe lună. „Este practic o bucătărie”, își descrie locuința personajul poveștii.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Cum închirierile de apartamente sau de case au devenit foarte scumpe, un nou model de business a apărut în New York. Ollie, administratorul proprietății unde este chiriaș Scott, conduce o astfel de afacere. Spațiile au fost compartimentate mult, iar preocuparea este aceea ca oamenilor care nu sunt rude, în general tineri fără pereche, să le fie făcute conexiunile astfel încât să poată trăi împreună. „Sunt ca întâlnirile stabilite online”, glumește protagonistul, iar colegii compară serviciul cu celebra aplicație Tinder.
Cum locuințele sunt foarte înghesuite, Ollie este și un veritabil șef al echipei comunității, adică organizează un calendar. Îi angajează în activități, precum tuturi în spatele scenelor teatrelor de pe Broadway sau vizite la ferme unde pot fi mâncate alimente organice.
Scott este excedat: „Viața, în general, poate fi o durere de cap.” Ollie protestează: „Tot ce organizăm este pentru tine, ceea ce este convenabil.”
Pentru constructorii care încă realizează clădiri ale căror spații sunt dispuse specific vieții de familie, modelul lui Ollie pare încă de neînțeles. Totuși, pentru tinerii încă singuri și care formează grupuri de prieteni după terminarea colegiilor, aceasta are sens. Se înghesuie în spații comune, dar fac haz de necaz că au șampon gratuit de la administratori.
Start-up-uri ca cel al lui Ollie devin veritabili competitori pentru developeri. Administrează unități în care locuiesc 20 de astfel de tineri care au spații utilizate în comun, în orașe cu prețuri piperate la imobiliare precum New York, Los Angeles sau Washington. „Clientela noastră este formată din oameni care câștigă între 40.000 de dolari și 80.000 de dolari pe an și care nu sunt deserviți în actualele condiții de piață”, spune Brad Hargreaves, administratror care are 650 de chiriași ce locuiesc în astfel de regim.
Existența unei comunități în astfel de proprietăți, accesul liber la conexiuni WiFi rapide și curățenia făcute periodic sunt elemente care îndulcesc neajunsurile de a locui în spații strâmte și laolaltă cu străinii.
Dacă locatarii plătesc personal mai puțin, în schimb proprietarii câștigă mai mult. Matthew Barron, developer, observă că unitățile în care se locuiește în comun se ocupă mai repede decât apartamentele convenționale, care, la prețurile piperate, își găsesc greu mușterii. În plus, prețul pe metrul pătrat ajunge să fie mai ridicat la cei care închiriază spați restrânse.
Pentru Scott, ironia este nu numai că locuiește într-un spațiu împărțit cu alții, dar și lucrează la o companie care închiriază un spațiu comun. Este zona în care scumpirile din imobiliare au împins clienții.
