”Nomazii digitali”, respectiv străinii care lucrează din România pentru o companie din afara țării, vor putea beneficia de scutire de la plata impozitului și contribuțiilor sociale doar 6 luni, respectiv 183 de zile pe an, prevede un proiect legislativ. În cazul în care locuiesc și muncesc mai mult în România pe parcursul unui an, nomazii digitali vor avea statut de rezident fiscal, iar veniturile acestora vor fi impozitate conform Codului fiscal.
De ce este important: ”Nomad digital” este definit drept ”străinul care este angajat cu un contract de muncă la o companie înregistrată în afara României și care prestează servicii prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor sau care deține o companie înregistrată în afara României, în cadrul căreia prestează servicii prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor și poate desfășura activitatea de angajat sau activitatea din cadrul companiei, de la distanță, prin folosirea tehnologiei informației și comunicațiilor”.
Mai este important: Printr-un proiect de lege adoptat de Parlament la finele anului trecut, nomazii digitali au fost incluși în categoria străinilor care pot beneficia de viză de lungă ședere. În permisul de ședere temporară acordat acestor persoane se înscrie mențiunea nomad digital.
Autorii legii respective au calculat că dacă România ar atrage 2.000 de nomazi digitali anual, care ar cheltui în medie 2.000 de euro pe lună, la finalul unui an de vor fi aduși aproximativ 50 de milioane de euro în economia națională.
Acum, inițiatorul legii, deputatul USR Diana Buzoianu, alături de alți parlamentari din USR, PNL și chiar PSD, vor să reglementeze regimul fiscal al nomadului digital.
În prezent, Codul fiscal prevede patru condiţii alternative a căror neîndepllnire atrage statutul de nerezident: (i)are domiciliulîn România, (ii) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România; (iii) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat; (iv) este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
Astfel, chiar dacă ia momentul obţinerii permisului de lungă şedere, nomadul digital devine rezident, acesta nu devine şi rezident fiscal în sensul Codului fiscal.
Conform noului proiect, persoana fizică străină care a obţinut o viză de lungă şedere pe teritoriul României, cu mențiunea de nomad digital, nu va fi considerată rezident fiscal, chiar dacă are la dispoziţia sa o locuinţă pe teritoriul României, în temeiul unui contract de închiriere sau comodat.
Urmând modelul aplicat de Croația și Estonia, inițiatorii prevăd totodată că nomadului digital i se poate aplica un tratament fiscal favorabil pentru maximum 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.
Aceste facilități fiscale vor consta în scutirea de la plata impozitului pe venit, precum și de la plata contribuţiilor de asigurări sociale, respectiv contribuţiilor de asigurări sociala de sănătate, pentru perioada menționată.
Legislația în vigoare solicită, oricum, în prezent, ca nomadul digital să prezinte dovada asigurării medicale pe întreaga perioadă de valabilitate a vizei, valabilă pe teritoriul României și cu acoperire în cuantum de cel puțin 30.000 euro.
Prin urmare, nomazii digitali nu vor avea calitatea de contribuabili, în sensul legislaţiei fiscale române.
Autorii arată că iniţiativa legislativă nu are impact financiar, având în vedere că nici până la acest moment neîndeplinirea criteriilor de rezidenţă nu presupunea prelevări obligatorii de natură fiscală din partea nerezidenţilor.
”Impactul tehnologic, telemunca, posibilitatea facilă de a călători reprezintă realităţi clare, avantaje pe care statele gazdă trebuie să le fructifice, sprijinind astfel economia naţională. România se bucură de un potenţial turistic extraordinar şi trebuie să devină o destinaţie cerută şi apreciată de nomazii digitali”, consideră inițiatorii proiectului.
Pentru a intra în vigoare, proiectul trebuie adoptat de Parlament și promulgat de șeful statului.
