Știrile internaționale din lumea literară din această săptămână au avut și un element de cercetare academică: cărți în realitate augmentată, a-books, lucrarea fiind disponibilă sub numele de Next Generation Paper. Realizarea tehnică a proiectului a fost coordonată științific de dr. Radu Sporea, cercetător de origine română, care de aproape de 15 ani lucrează și studiază în Marea Britanie, la University of Surrey, relatează Urban.ro.
Alături de 12 dintre colegii săi, o mare parte tineri doctoranzi pasionați de peste tot din lume, a transformat o carte într-o experiență de realitate augmentată, plecând de la un principiu simplu: oamenilor le place să citească cărți fizice, pentru plăcerea interacțiunii cu hârtia și cu întorsul paginilor.
Astfel, cu ajutorul unui cod de bare, al unui semn de carte unde este încorporată tehnologia care facilitează realitatea augmentată, un alt ecran și o conexiune la internet, o lectură poate deveni un izvor de extra-informații în timp real, care să completeze și să îmbunătățească experiență de a citi.
Practic, se poate scana codul de bare de pe carte cu semnul de carte, iar pe un ecran apropiat – tv, laptop, telefon sau tabletă, cu conexiune la internet, apar informațiile noi care să completeze universul cărții.
Urban.ro a stat de vorbă cu dr. Radu Sporea despre parcursul său profesional, dar și despre cum tehnologia ne poate îmbunătăți experiențele, ajutându-ne să explorăm universuri noi.
Când și cum ați realizat că aveți o înclinație pentru tehnologie?
Eu sunt născut la începutul anilor 80’, iar părinții mei, fiind ingineri, au încercat să mă ghideze pe filiera de științe. Îmi amintesc foarte bine că tata a ansamblat, împreună cu colegii de serviciu, un calculator,un HC85 (n.red. model de calculator românesc creat în 1985 la Catedră de Calculatoare a Institutului Politehnic din București și ulterior reproiectat pentru a putea fi produs la scară industrială, folosit mai ales în învățământ), când eram foarte mic, și m-am apucat să programez pe la 6 ani. De altfel, acest calculator e un unicat, pe care mai târziu l-am documentat video pentru o propunere către BBC.
După aceea, cam toată traiectoria mea a fost legată de software mult timp, inclusiv în liceu, studiind informatică la Tudor Vianu în București. Și pentru că am avut această înclinație mai mult de 10 ani, am început să fiu interesat de procesoare, memorie, ansamblare de calculatoare – cam pe la sfârșitul anilor 90’. Am făcut apoi Politehnică, Facultatea de Electronică, unde am studiat Ingineria Sistemelor de Calcul, iarăși software, și m-am angajat la o companie în anul IV de facultate, Catalyst Semiconductor România, unde făceau design de circuite și unde a început să mă preocupe designul de hardware, cipuri și altele.
Când ați decis să continuați studiile în străinătate?
Eram extrem de fericit la companie, eram inginer, făceam cipuri foarte interesante, dar mă interesa partea de cercetare – mereu am vrut să fac un doctorat. Ca atare, am aplicat în mai multe locuri, iar una dintre universitățile care mi-a răspuns favorabil a fost University of Surrey, Marea Britanie (n.red. universitatea are în prezent mai mulți profesori de origine română la catedre) – se întâmplă în 2006, și unde lucrez și astăzi. Ei aveau un program de electronica viitorului, cu nanotehnologie și dispozitive avansate, și atunci mi s-a părut foarte interesant, pentru că nu știam multe despre domeniu, dar puteam învăța în timp ce și tehnologia se dezvoltă.
