Stabilizarea te ajută doar la primul. Să înțelegi diferența dintre IBIS (stabilizare pe senzor) și OIS (stabilizare în obiectiv) te ajută să alegi combinația eficientă și să estimezi ce timpi poți folosi din mână.
Restul ține de tehnică: poziție, respirație, declanșare disciplinată.
Nu presupune că poți trage 1/2 s doar pentru că manualul promite „6 stopuri”. Cifrele sunt orientative și depind de focală, de tehnica ta și de cum ții aparatul.
Ce face fiecare sistem și cum le combini
OIS stabilizează imaginea înainte să ajungă pe senzor, util mai ales la teleobiective lungi. IBIS mișcă senzorul pentru a compensa tremurul pe mai multe axe, excelent la focale scurte și medii. Combinate, pot oferi câștiguri reale, dar există limite. La panoramare, dezactivează axele care deranjează sau folosește modul panning dacă există.
Folosește regula 1/focală ca punct de plecare: la 50 mm țintește 1/50 s, apoi coboară treptat văzând nivelul de reușită. Pe mirrorless cu IBIS modern, timpi precum 1/10 s la 35 mm devin plauzibili, însă verifici la mărire 100%. La tele, fii conservator: 1/500 s la 500 mm rămâne o referință, chiar cu stabilizare.
Tehnică și setări care contează
Adu vizorul la ochi, coatele aproape de corp, o mână pe grip, cealaltă sub obiectiv. Sprijină-te de pereți sau mobilă, respiră controlat și declanșează la capătul expirației. Trage în serii scurte de 2–3 cadre; deseori al doilea e cel mai clar.
Activează declanșarea silențioasă doar dacă nu introduce rolling shutter vizibil; altfel, rămâi pe obturator mecanic sau hibrid.
Dacă aplicația sau camera îți permit, setează un timp minim automat pentru Auto ISO, diferit pe focale. Pentru video, IBIS poate introduce „jelly” cu obturator electronic și mișcări bruște; păstrează mișcări line sau adaugă un rig simplu. În orice scenariu, prioritizează expunerea corectă; o imagine ușor mai zgomotoasă, dar clară, e preferabilă uneia „curate” dar neclară.
