Doar o treime din cele 8,8 milioane de locuințe din România sunt asigurate în caz de cutremur, majoritatea pe o sumă limitată la 20.000 de euro. În ciuda faptului că România este una dintre puținele țări europene în care există o firmă care are ca scop principal creșterea numărului de asigurări, perspectivele sunt sumbre din acest punct de vedere. Pagubele, în caz de eveniment major, ar fi uriașe.
Solicitată de Profit.ro, Nicoleta Radu-Neacșu, directorul general al Pool-ului de Asigurare Împotriva Deazastrelor(PAID), entitatea care emite polițele obligatorii pentru locuințe, a spus că obiectivul stabilit în 2016, adică ridicarea gradului de cuprindere în asigurare până la 60% la nivelul anului 2020, nu mai poate fi considerat plauzibil.
Astăzi sunt valide puțin sub 1,7 milioane de polițe obligatorii de asigurare și încă aproximativ 1,2 milioane de polițe facultative, potrivit lui Aurel Badea, responsabil al Secțiunii Asigurări de Bunuri și Proprietăți din cadrul Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare. În total, cele 2,9 milioane de asigurări acoperă sub 33% din totalul de 8,8 milioane de locuințe din România.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Procentul este mai mic decât înainte de înființarea PAID, în 2009, când aproape 40% din locuințe aveau asigurare. Scăderea se datorează exclusiv reducerii numărului de polițe facultative, în condițiile în care portofoliul PAID a urcat de la sub 400.000 de polițe, în 2010, la aproape 1,7 milioane în prezent.
Principalul obiectiv al PAID, asumat de acționari și prevăzut de lege, este acela de a crește gradul de cuprindere în asigurare. Pe de altă parte, falimentele Astra Asigurări și Carpatica Asig au avut un dublu efect care poate explica, parțial, reducerea procentului de locuințe asigurate.
În primul rând, Astra Asigurări avea un portofoliu semnificativ de asigurări facultative de locuință care au dispărut odată cu falimentul firmei.
În al doilea rând, Astra și Carpatica aveau o rețea importantă de agenți (doar Astra avea în jur de 15.000 de colaboratori) care distribuiau polițele obligatorii emise de PAID, după cum a remarcat și directoarea Pool-ului.
Modificarea legii în 2016, astfel încât polițele facultative să nu mai poată fi vândute persoanelor care nu au și o asigurare obligatorie, a fost o lovitură pentru piața liberă. Creșterea numărului de asigurări obligatorii nu a compensat nici pe departe scăderea de pe zona asigurărilor facultative, care au devenit mai greu de emis și de vândut.
O soluție pentru stimularea vânzărilor PAID ar putea fi diversificarea canalelor de distribuție. Patronatul Brokerilor de Asigurare (PRBAR) are printre obiective realizarea unui partaneriat cu PAID în acest sens.
Oficialii Pool-ului spun, însă, că acest lucru nu este decocamdată posibil, nici dacă ar fi modificată legea în acest sens, în condițiile în care structura de personal a PAID nu permite administrarea unei relații cu intermediarii.
Cât ar avea de plătit PAID în caz de cutremur major și cât de sigure sunt despăgubirile
Calculele realizate în baza modelelor de risc acceptate la nivel internațional arată că, în cazul unui cutremur similar celui din 1977, Pool-ul ar trebui să achite aproximativ 775 de milioane de euro, a arătat Maya Popovic, director executiv la Willis Re, unul dintre marii reasigurători ai lumii.
Acest scenariu, explică Nicoleta Radu Neacșu, a fost construit în funcție de caracteristicile clădirilor și ale pieței de asigurări din România.
În baza calculelor privind expunerea la risc a fost achiziționat și un program de reasigurare care presupune o sumă toatală cu 200 de milioane de euro mai mare decât la jumătatea lui 2016.
Acoperirea totală se ridică la 800 de milioane de euro. Contractul a fost intermediat de Guy Carpenter, membră a grupului Marsh, și presupune împărțirea riscurilor către un număr de 60 de reasigurători, toți cu rating maxim. Această sumă, susțin cei de la PAID, este cu 50% mai mare decât cea impusă de Autoritatea de Supraveghere Financiară în baza pervederilor Solvency II.
Printre numele mari din contract sunt Munich Re, Swiss Re, Hannover Re, Willis Re sau Lloyds. Reținerea proprie a PAID, adică suma care va trebui plătită din fondurile proprii în caz de dezastru, este de doar 4 milioane de euro.
Acest contract garantează faptul că PAID va achita toate daunele generate de un eveniment major până la suma de 800 de milioane de euro, cu 25 de milioane de euro mai mult decât expunerea calculată.
Reasigurarea este un produs pe care firmele de asigurare îl accesează în același scop în care clienții lor cumpără polițe de asigurare, adică să se protejeze de riscuri, în cazul de față riscul de plată a daunelor. Indirect, după încheierea acestui contract, clienții PAID devin și clienți ai reasigurătorilor, care își asumă toate obligațiile PAID după depășirea pragului de 4 milioane de euro.
Un astfel de model a aplicat ASF atunci când a calculat solvabilitatea firmelor de asigurare în cazul unui cutremur major, adăugând ipoteza că nu toți reasigurătorii își vor îndeplini obligațiile.
Oficialii PAID nu neagă veridicitatea informațiilor publicate de Profit.ro, conform cărora, într-unul dintre scenarii ar exista circa 160.000 de daune cu valoare totală de 1,6 miliarde de euro.
“Noi ne raportăm la modelele care nouă ni se potrvesc cel mai bine. Sigur că există și scenarii mai dure decât cel pe care l-am ales pentru a încheia contractul de reasigurare. Aceasta nu înseamnă că trebuie să avem reasigurarea la acel nivel. Sunt multe variabile care trebuie luate în calcul la stabilirea nivelul maxim al daunelor. O simplă comparație cu ce a fost în 1977 nu este suficientă. Trebuie anaizată calitatea clădirilor, zona în care sunt locate, vechimea lor actuală. În acest moment suntem mai bine pregătiți decât Italia din acest punct de vedere și pot spune că suntem pregătiți să despăgubim orice eveniment similar celui din 1977”, a mai spus directorul PAID.
PAID este și nu este firmă de asigurare. Legislația o leagă de mâini, iar actul său de naștere este ținut la secret
Deși este supravegheată și reglementată ca orice altă firmă de asigurare activă pe piața polițelor de locuință, PAID se diferențiază semnificativ de societățile clasice. Cea mai importantă diferență este dată de faptul că Pool-ul nu poate stabili prețurile la care vinde polițele, în funcție de riscurile asumate, aceasta fiind baza oricărei activități de asigurare.
În al doilea rând, PAID nu poate utiliza canalele clasice de vânzare a polițelor, nici măcar vânzarea directă prin agenți proprii, în condițiile în care legea arată că doar firmele de asigurare acționare PAID sau care colaborează cu Pool-ului pot desfășura activitatea de vânzare, același lucru fiind valabil și pentru procesul de constatare a daunelor.
În fapt, singurele legături ale PAID cu ceea ce înseamnă o firmă de asigurare constau în emiterea polițelor și plata daunelor.
Mai mult decât atât, acționarii și cei care conduc PAID nu au acces nici măcar la “actul de naștere” al societății. Raportul Băncii Mondiale care stă la baza introducerii legii privind asigurarea obligatorie a locuinței și care conține inclusiv criteriile pe care sunt fundamentate tarifele este considerat document strict secret și păstrat, ca atare, de Guvern.
Acest lucru aruncă o umbră de incertitudine asupra activității PAID, mai ales că acest document este fundamentat pe o acoperire de 100% prin asigurare în condițiile în care, astăzi, PAID acoperă doar 20%.
Limitările legislative reprezintă și marea problemă invocată de conducerea PAID cu mai multe ocazii. Pool-ul a făcut mai multe demersuri pentru a obține fie o majorare a tarifelor fie introducerea unei franșize, măsuri care i-ar permite mărirea programului de reasigurare. Niciuna dintre aceste propuneri nu a fost îmbrățișată de autorități, până acum.
La sfârșitul lui 2016, PAID avea un portofoliu de 1,7 milioane de polițe, față de sub 1,6 milioane la 31 decembrie 2015. La finalul anului trecut, volumul primelor brute subscrise era de aproape 147 de milioane de lei, cu 9% mai mare decât în 2015. PAID avea o pondere de 32% în totalul pieței, din acest punct de vedere.
Înainte de a intra în faliment, Astra Asigurări era cel mai important acționar al PAID, cu o cotă de 15% din capital. Acțiunile sale au intrat la masa credală, putând fi vândute sau preluate de unul dintre creditorii societății sau de altă companie, cu condiția ca acestea să activeze în asigurări.
Ceilalți acționari ai Pool-ului sunt Carpatica Asigurări (declarată în justiție falimentară, pe fond), City Insurance (în redresare financiară) , Euroins (în redresare financiară), Grawe România, Uniqa, ABC Asigurări, Certasig, Credit Europe Asigurări (Ergo), Generali, Groupama și Gothaer.
Sub sigla PAID este vândută polița obligatorie de asigurare a locuinței, care acoperă riscurile de cutremur, inundație și alunecări de teren și costă 20 de euro pe an pentru casele din materiale moderne sau 10 euro pe an pentru cele din chirpici. Acoperirea poliței este de 20.000 de euro sau, respectiv, 10.000 de euro. Riscurile acoperite sunt cele de cutremur, inundație și alunecări de teren.
