Un bărbat călătorea cu trenul spre Milano, venind dinspre Elveția, în noiembrie 2017, când a fost oprit de către agenții vamali. „Aveți numerar sau valori mai mari de 10.000 de euro? Pentru că în acest caz trebuie să fie declarate…”. Bărbatul a răspuns negativ. Așa că i-au cerut să deschidă geanta.
În urma acestui răspuns negativ, șapte ani mai târziu, el va trebui să plătească Ministerului Economiei din Italia aproape 21 de milioane de euro, după un dosar încheiat în urmă cu câteva zile la Curtea de Casație, anunță Corriere della Sera.
Pe lângă amenda enormă, și mai misterios este obiectul pentru care a venit sentința: obligațiunile unui stat care nu mai există: Regatul României, arată G4Media.ro.
Bărbatul aducea de fapt la Milano „o obligațiune emisă de Regatul României în 1929, scadentă la 1 februarie 1959, cu 32 de cupoane semestriale atașate”.
Regatul României, născut în 1881, a fost o monarhie constituțională care a murit odată cu abdicarea Regelui Mihai (foto), în 1947, când a devenit o republică condusă de Partidul Comunist Român.
Între momentul în care Regatul a emis acele obligațiuni și momentul în care acestea au expirat, lumea s-a schimbat, iar astăzi, teoretic, România este responsabilă pentru acele obligațiuni în Uniunea Europeană, notează jurnaliștii italieni.
Acele obligațiuni pe 30 de ani, cu randamente de 7% și garanții de aur, au fost emise pentru a sprijini țara în momentul celui de-al Doilea Război Mondial, iar acum sunt pe piața colecționarilor pentru câteva sute de euro. Dar atunci, cum se ajunge la uluitoarea sancțiune?
Problema constă în documentele pe care bărbatul le păstra împreună cu vechiul titlu, și anume: „un raport de evaluare a autenticității”, datat mai 2017 și un raport de evaluare, datat iunie 2017, care „stabilea valoarea actuală a titlului la 79.585.625 de dolari, pentru ”notă de răscumpărare” de aproape 70 de milioane de euro.
De asemenea, era prezent și contractul cu care bărbatul tocmai cumpărase acțiunea (14 iunie 2017). Pe baza acestor documente, magistrații au inițiat apoi o serie de comisii rogatorii internaționale, prin care a fost verificată autenticitatea documentelor.
Pasagerul călătorea spre Milano după ce negociase și încheiase afacerea în Elveția (în timpul inspecției din tren, au fost găsite, de asemenea, șapte iPhone-uri și două telefoane Samsung).
Bărbatul a încercat să se apere susținând că singura valoare imaginabilă era valoarea „nominală” de 100 USD. În schimb, hotărârile pronunțate de trei curți de justiție au considerat garanția „potențial negociabilă”, deși pe baza unei „aptitudini abstracte pentru constituirea ulterioară de raporturi obligatorii”.
Documentele însoțitoare au fost cele care au determinat judecătorii să favorizeze „negociabilitatea garanției”: aceasta nu avea nicio indicație privind un beneficiar și nici o clauză de netransmisibilitate. Prin urmare, indiferent dacă valora 100 de euro sau aproape 70 de milioane, era „plătibilă” la purtător.
