Vaccinul împotriva Covid-19 dezvoltat de cercetătorii de la Universitatea Oxford și AstraZeneca a fost aprobat pentru utilizare în Marea Britanie, relatează BBC.
Marea Britanie a comandat producătorului AstraZeneca 100 de milioane de doze, suficiente pentru vaccinarea a 50 de milioane de oameni, scrie News.ro
Aprobarea, acordată de MHRA, organismul britanic de reglementare a medicamentelor, înseamnă că vaccinul este sigur și eficient.
CITEȘTE ȘI Furnizarea primelor 200 de milioane de doze de vaccin dezvoltat de Pfizer va fi încheiată în septembrie 2021Dezvoltarea vaccinului Oxford-AstraZeneca a început în primele luni ale anului 2020, a fost testat pe primul voluntar în luna aprilie și, de atunci, mii de oameni au fost implicați în testele clinice.
A fost dezvoltat într-un ritm care ar fi fost de neînchipuit înainte de pandemie.
Acesta este al doilea vaccin aprobat pentru utilizare în Marea Britanie, după serul dezvoltat de Pfizer/BioNTech, care a primit undă verde la începutul lunii decembrie.
Peste 600.000 de oameni din Regat au fost vaccinați de când Margaret Keenan a devenit prima persoană din lume care a primit vaccinul în afara studiilor clinice.
Vaccinul Oxford-AstraZeneca va duce la o creștere importantă a vaccinărilor deoarece este mai ieftin și mai ușor de produs în masă.
Poate fi stocat într-un frigider standard, spre deosebire de cel al Pfizer/BioNTech care necesită păstrarea la -70C.
Aprobarea noului vaccin vine după ce Public Health England a spus că țara s-ar putea confrunta cu niveluri „fără precedent” de infectare, iar mai mulți oficiali din Țara Galilor, Scoția și sudul Angliei au ridicat problema presiunii tot mai mari puse pe sistemul sanitar național.
În dezvoltarea vaccinului a fost utilizat virusul gripei comune care infecta cimpanzeii și care a fost modificat genetic.
El a fost modificat astfel încât să nu cauzeze o infecție la oameni și să poarte modelul unei părți a coronavirusului, cunoscută ca proteina spike. Odată ajuns în organism, începe să producă proteine spike ale coronavirusului pe care sistemul imunitar le recunoaște ca amenințare și încearcă să le distrugă. Apoi, când sistemul imunitar va intra în contact cu virusul real, va ști exact cum trebuie să acționeze.