Măștile chirurgicale utilizate pe scară largă în spitale și clinici nu oferă protecție adecvată împotriva infecțiilor respiratorii transmise pe cale aeriană, inclusiv Sars-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19, iar personalul medical ar trebui să folosească în mod standard măști cu grad înalt de filtrare în contactul direct cu pacienții, susține un grup internațional de experți.
Într-un document adresat directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, autorii afirmă că nu mai există o justificare rațională pentru prioritizarea sau utilizarea măștilor chirurgicale în context medical, având în vedere protecția limitată pe care acestea o oferă împotriva agenților patogeni aeropurtați, scrie News.ro.
Ei subliniază, de asemenea, că este cu atât mai problematic ca unii profesioniști din sănătate să nu poarte niciun tip de protecție facială.
În timpul vârfului pandemiei de Covid-19, la nivel mondial erau utilizate lunar aproximativ 129 de miliarde de măști de unică folosință, atât de populația generală, cât și de personalul medical. Cele mai răspândite au fost măștile chirurgicale, recomandate de majoritatea autorităților sanitare. Între timp, pe măsură ce au apărut noi date științifice, mai multe țări au început să recomande măști de tip respirator, considerate mai eficiente.
Autorii scrisorii propun ca măștile respiratorii concepute pentru filtrarea particulelor foarte fine, precum cele care respectă standardele FFP2 sau FFP3 în Europa ori N95 în Statele Unite, să devină norma în interacțiunile medicale față în față.
Potrivit acestora, o astfel de schimbare ar putea reduce numărul de infecții atât în rândul pacienților, cât și al personalului sanitar, cu efecte pozitive asupra absenteismului și epuizării profesionale din sistemele de sănătate.
Profesorul Adam Finkel, de la University of Michigan School of Public Health, unul dintre inițiatorii demersului, afirmă că măștile chirurgicale nu au fost concepute pentru a opri transmiterea agenților patogeni aerieni, ci pentru a preveni contaminarea câmpului operator de către personalul medical.
În opinia sa, comparația dintre măștile chirurgicale și respiratorii este similară cu cea dintre o mașină de scris și un computer modern, sugerând că primele sunt depășite din punct de vedere tehnologic.
OMS recomandă utilizarea unei măști cu trei straturi atunci când nu este posibilă păstrarea distanței fizice. Majoritatea măștilor chirurgicale nu au un nivel de protecție certificat.
Măștile respiratorii elimină 94% din particulele cu diametrul de 0,3 microni sau mai mare. Sunt concepute pentru a proteja purtătorul până la limita nivelului de protecție pentru care masca este certificată.
Scrisoarea este rezultatul unor discuții purtate în cadrul unei conferințe online organizate în 2024, axată pe implementarea politicilor bazate pe dovezi.
Documentul a fost redactat de șapte clinicieni și oameni de știință și a fost susținut de aproape 50 de specialiști seniori, precum și de peste 2.000 de membri ai publicului, inclusiv persoane cu risc medical crescut.
Autorii admit că pot exista situații în care utilizarea măștilor respiratorii să nu fie necesară, în funcție de factori precum nivelul de circulație a infecțiilor în comunitate sau existența unor sisteme eficiente de ventilație și filtrare a aerului.
Recomandările propuse vizează exclusiv mediul medical, unde riscul de expunere este mai ridicat, dar sunt susceptibile să genereze controverse, în contextul în care purtarea măștilor a devenit un subiect puternic polarizant în timpul pandemiei.
Deși OMS nu poate impune politici obligatorii la nivel internațional, semnatarii consideră că o actualizare a ghidurilor sale privind prevenirea și controlul infecțiilor, care să recomande explicit măștile respiratorii, ar putea avea un impact major. Ei sugerează, totodată, că infrastructura de achiziții a OMS ar putea facilita accesul la astfel de echipamente inclusiv în țările cu resurse limitate, cu o reducere treptată a producției de măști chirurgicale.
Adam Finkel recunoaște că măștile chirurgicale sunt totuși preferabile lipsei totale de protecție. Studii citate de acesta indică faptul că ele pot bloca aproximativ 40% dintre particulele de dimensiuni comparabile cu SARS-CoV-2, comparativ cu circa 95% în cazul măștilor respiratorii. Diferența de risc, spune el, este comparabilă cu a cădea de la câțiva centimetri față de a cădea de la peste un metru.
Criticii inițiativei atrag atenția asupra lipsei studiilor clinice randomizate care să demonstreze eficiența măsurilor fizice în reducerea transmiterii virusurilor respiratorii.
Autorii scrisorii susțin însă că astfel de studii sunt dificil de realizat în practică, deoarece participanții nu pot purta măști permanent și pot fi expuși în afara perioadelor monitorizate. În schimb, ei consideră suficiente testele de laborator care arată capacitatea măștilor respiratorii de a opri particulele din aer.
Scrisoarea solicită, de asemenea, ca OMS să revizuiască declarațiile anterioare privind modul de transmitere a SARS-CoV-2 și să informeze clar publicul că boala se răspândește prin particule respiratorii aeropurtate.
Printre semnatari, care includ membri ai World Health Network, se numără și prof. Trisha Greenhalgh, de la Universitatea Oxford, care subliniază că un agent patogen care nu ajunge în organism nu poate produce boala, iar măștile respiratorii, prin etanșarea pe față și standardele ridicate de filtrare, oferă un nivel de protecție superior măștilor medicale obișnuite.
Un purtător de cuvânt al OMS a declarat că documentul va fi analizat cu atenție și a precizat că organizația se află în prezent în proces de revizuire a recomandărilor privind prevenirea și controlul infecțiilor respiratorii acute cu potențial epidemic sau pandemic, pe baza celor mai recente dovezi științifice, pentru a asigura protecția personalului medical.
