Mii de locuitori și clădiri sunt strămutați din Kiruna, oraș situat la aproximativ 145 de kilometri nord de Cercul Polar Arctic, din cauza tasării solului provocate de extinderea unei vaste mine subterane de minereu de fier.
Un nou oraș este construit la circa trei kilometri est de vechiul centru, într-un proces care se va întinde pe mai multe decenii și ar urma să fie finalizat până în 2035, scrie News.ro.
Kiruna a fost fondat acum 125 de ani pentru a deservi exploatarea minieră a companiei de stat LKAB și găzduiește cea mai mare mină subterană de minereu de fier din lume, precum și un important centru spațial european. LKAB asigură aproximativ 80% din tot minereul de fier extras în Uniunea Europeană, ceea ce face orașul extrem de dependent de industrie.
Pe lângă exploatarea minereului de fier, esențial pentru producția de oțel, LKAB a identificat recent unul dintre cele mai mari zăcăminte cunoscute de pământuri rare din Europa, consolidând rolul regiunii în furnizarea materiilor prime necesare tranziției verzi.
Relocarea orașului ridică numeroase provocări politice, economice și de mediu. Atât municipalitatea, cât și LKAB solicită un sprijin financiar mai consistent din partea statului suedez și eliberarea de noi terenuri pentru construcții. Există, de asemenea, îngrijorări legate de impactul asupra comunității indigene Sami, în special asupra păstoritului de reni și a culturii tradiționale.
Un moment simbolic al procesului a avut loc în august 2025, când biserica istorică din Kiruna, o construcție din lemn veche de 113 ani, a fost mutată integral cu ajutorul unor platforme speciale, într-o operațiune spectaculoasă desfășurată pe parcursul a două zile. În același timp, LKAB a anunțat că extinderea minei va impune relocarea suplimentară a aproximativ 6.000 de persoane și a 2.700 de locuințe. Costurile de compensare sunt estimate la 22,5 miliarde de coroane suedeze, echivalentul a circa 2,4 miliarde de dolari, în următorii zece ani.
Compania oferă proprietarilor fie valoarea de piață a locuinței plus un bonus de 25%, fie construirea unei case noi, majoritatea alegând a doua variantă. Totuși, lipsa terenurilor disponibile și conflictele cu interesele militare, protecția mediului și păstoritul tradițional complică procesul.
Autoritățile locale spun că succesul proiectului depinde de sprijinul guvernului suedez și al Uniunii Europene. Zăcământul de pământuri rare descoperit de LKAB a fost deja recunoscut de UE ca fiind strategic, în cadrul Actului privind materiile prime critice, care urmărește ca până în 2030 producția internă să acopere 40% din necesarul anual al blocului comunitar.
Pentru locuitori, mutarea este dureroasă, mai ales pentru familiile care au trăit în aceleași case timp de generații. În același timp, există o conștientizare largă că existența orașului este legată indisolubil de minerit.
O altă îngrijorare este legată de climat. Studii ale Universității din Göteborg arată că noul oraș ar putea fi cu până la 10 grade Celsius mai rece iarna, din cauza amplasării într-o zonă unde se acumulează aer rece și a configurației urbane cu străzi înguste și clădiri înalte, care limitează expunerea la soare.
Chiar și așa, pentru mulți locuitori, mutarea este percepută ca un sacrificiu necesar într-un oraș construit, la propriu, pe resursele minerale care îl susțin.
