Astfel, furnizorul Getica 95 Com a solicitat, pe 18 august, o ordonanță președințială de suspendare a efectelor unuia dintre avizele de forță majoră obținute pe 10 august de Nuclearelectrica de la Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța (CCINA), în ceea ce privește raporturile contractuale ale SNN cu reclamanta, ″până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond privind existența și întinderea forței majore″.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Getica a cerut și ″obligarea provizorie a pârâtei Nuclearelectrica la reluarea deîndată și continuarea furnizării integrale a cantităților de energie electrică contractate în favoarea reclamantei, în condițiile și la prețurile stabilite prin contractele (...)″ bilaterale încheiate între cele 2 părți anul trecut pe platforma PCCB-LE-flex a OPCOM, 6 la număr, cu livrare în perioada 1 iulie 2025 – 31 decembrie 2026, potrivit unui document din dosar, analizat de Profit.ro.
Getica 95 Com, controlată și condusă de Viorel Tudose, un business cu rulaj de peste 1,6 miliarde lei anul trecut, s-a clasat, în martie 2026, pe locul 8 în clasamentul furnizorilor români, din punct de vedere al cantităților totale furnizate clienților finali, cu o o cotă de piață de 4,16%.
Doar pe segmentul concurențial, Getica s-a situat pe locul 7, cu cotă de 4,47%, potrivit celor mai recente date ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Furnizorul a arătat că, deși nu contestă avizul de forță majoră în sine, ″nu recunoaște incidența și efectele exoneratoare ale cazului de forță majoră invocat de pârâtă asupra întregii cantități contractate″.
Potrivit sursei citate, Getica a mai susținut că ″energia necesară acoperirii cantităților nelivrate este disponibilă în piață (piețele pentru ziua următoare, piețele intrazilnice etc), iar reclamanta este obligată să o procure pentru a-și respecta propriile obligații de furnizare″.
″(Reclamanta – n.r.) a precizat că, prin reducerea și suspendarea livrărilor, pârâta nu a livrat 23.217,60 MWh, în valoare contractuală de 14.039.430,43 lei, și a solicitat regularizarea și restituirea sumelor achitate în avans pentru aceste cantități nelivrate, doar ca măsură provizorie pentru asigurarea resurselor financiare pentru achiziția de energie electrică în regim de urgență″, mai scrie în document.
Tot acolo se menționează că SNN a arătat la proces că ″a decis restituirea avansului achitat de reclamantă pentru energia nelivrată în august 2026, în suma de 13.313.803,63 lei, anexând notificarea din 12.08.2026 și dovada plății din 13.08.2026″.
Getica 95 Com mai susține că avizul de forță majoră reproduce clauzele de forță majoră din contractele de vânzare-cumpărare de energie de pe PCCB-LE-flex, ″inclusiv dispoziția esențială potrivit căreia nu reprezintă eveniment de forță majoră imposibilitatea furnizării energiei contractate din motive ce țin de diminuarea resurselor primare (inclusiv apă), dacă această diminuare nu are caracter general, înțeles ca diminuare în masă și lipsa disponibilității energiei pentru toți participanții la piață (...), ceea ce presupune că există, în continuare, energie disponibilă în piață și posibilitatea executării prin achiziții″.
În schimb, Nuclearelectrica a contraargumentat, în întâmpinarea sa, că Getica interpretează greșit această clauză
″(...) referirea la apă ca resursă primară nu se aplică pârâtei, deoarece aceasta nu folosește apa ca să producă energie. A mai precizat că produce energie electrică prin procedee nucleare, iar resursa primară o constituie combustibilul nuclear. Potrivit pârâtei, apa constituie resursa primară pentru energia hidroelectrică, iar vântul pentru cea eoliană.
A mai arătat că sensul introducerii acestei prevederi în contractele standard de pe PCCB-LE-Flex este, cu titlu de exemplu, pentru producătorii de energie eoliană care nu pot invoca forța majoră dacă nu este vânt, sau pentru cei de panouri fotovoltaice în cazul lipsei soarelui. În opinia pârâtei, rațiunea includerii apei în enumerare este exemplul societății Hidroelectrica, care nu poate invoca forța majoră dacă nivelul apei Dunării este scăzut, dar poate produce cu alte amenajări.
A mai expus faptul că enumerarea din textul clauzei are în vedere resursele primare, iar apa, vântul și combustibilul sunt exemple specifice pentru diferite tipuri de energie, inclusiv combustibilul nuclear pentru pârâtă.
În continuare, s-a arătat că prevederea privind diminuarea resurselor primare fără caracter general nu are aplicabilitate în speță. Pârâta a susținut că, interpretând corect, dacă diminuarea resurselor primare are un caracter general, atunci vorbim despre caz de forță majoră. A exemplificat faptul că, în situația resursei „apă”, dacă există o diminuare cu caracter general la nivelul tuturor bazinelor hidrografice din țară, atunci se poate invoca forța majoră, spre deosebire de situația în care doar un producător este afectat pe un anumit râu.
Pârâta a mai precizat că argumentul invocat de către reclamantă nu este valid și că forța majoră își produce efectele în integralitate, deoarece seceta, care antrenează scăderea debitului și nivelului Dunării, afectează direct funcționarea reactoarelor nucleare de la CNE Cernavodă în condiții de siguranță. A mai subliniat că apa nu este resursa primară, ci elementul fără de care centrala nucleară nu poate funcționa, fiind afectată de cotele apelor Dunării, în timp ce situația de criză este generalizată la nivel internațional cu privire la statele dunărene. Totodată, a menționat că Nuclearelectrica este unicul producător de energie din surse nucleare din România.
A mai arătat că, în condițiile în care a scăzut continuu debitul și nivelul Dunării, sub valorile necesare asigurării securității nucleare, centrala nu poate funcționa în cadrul de reglementare stabilit de normele de securitate nucleară internaționale, de CNCAN și de actele de autorizare.
Pârâta a precizat că fluviul Dunărea constituie sursa unică de apă tehnologică și de răcire pentru CNE Cernavodă″.
Nuclearelectrica a mai spus că ″nu deține licență de furnizor pentru a furniza energie pe care nu a produs-o, deoarece vinde doar energia produsă de CNE Cernavodă″, și că, ″în cazul forței majore, nu mai poate livra energie pe care nu o mai poate produce din motive obiective″.
″Reclamanta (Getica – n.r.), prin consilier juridic, în replică, cu privire la lipsa licenței de furnizor, arată că în luna mai centrala nucleară s-a oprit accidental, iar în acea perioadă nu este invocată nicio forță majoră (...), în acea situație, pârâta a cumpărat din piață și a livrat energie″, se mai relatează în document.
În raportul SNN pe semestrul 1 al anului se menționează că, în perioada respectivă, Nuclearelectrica a achiziționat 474.000 MWh de energie pentru acoperirea integrală a obligațiilor contractuale, inclusiv consumul CNE Cernavodă pe perioada de nefuncționare simultană a unităților (10 mai, ora 11:00 – 30 mai, ora 19:56,), cantitate care a fost cumpărată în proporție de 47,3% prin contracte bilaterale, 45,8% de pe piața spot și 6,9% de pe piața de echilibrare.
În ceea ce privește aparența dreptului, instanța a constatat că raporturile dintre părți izvorăsc din contractele de vânzare-cumpărare de energie electrică depuse la dosar, prin care pârâta și-a asumat livrarea unor cantități determinate de energie electrică pe perioada convenită. Totodată, art. 23 din contracte reglementează efectele forței majore asupra executării obligațiilor asumate și cuprinde o clauză referitoare la diminuarea resurselor primare.
″Pozițiile părților asupra acestei clauze sunt însă divergente. Reclamanta susține că obligația pârâtei privește livrarea cantității contractate de energie electrică, independent de sursa concretă de producție, și că existența energiei disponibile pe piață permite continuarea executării. Pârâta susține, la rândul său, că obiectul activității sale și licența deținută vizează energia produsă de CNE Cernavodă, iar scăderea nivelului Dunării a determinat imposibilitatea temporară a producerii acesteia în condițiile impuse de normele de securitate nucleară.
Astfel, înscrisurile administrate conturează existența raportului contractual și a dreptului reclamantei la executarea prestațiilor convenite, dar întinderea actuală a acestui drept depinde de efectele juridice ale evenimentului invocat de pârâtă și de interpretarea clauzei de forță majoră. Examenul sumar specific prezentei proceduri evidențiază, astfel, că stabilirea aparenței dreptului presupune dezlegarea unor chestiuni care țin de însuși fondul raportului contractual.
Sub aspectul urgenței, instanța are în vedere că sistarea livrărilor privește o perioadă determinată, începând cu 13.08.2026, iar reclamanta desfășoară activitatea de furnizare a energiei electrice către propriii clienți. Înlocuirea cantităților contractate presupune achiziționarea energiei din piață la prețurile disponibile în perioada respectivă, cu consecințe financiare produse succesiv pe durata sistării livrărilor. Aceste împrejurări conferă situației caracter urgent, în sensul necesității unei soluționări într-un interval apropiat celui în care se produc efectele măsurii contestate.
În privința caracterului vremelnic, reclamanta solicită reluarea livrărilor până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond, astfel încât, din perspectiva limitării temporale declarate, măsura este circumscrisă unei perioade determinate. Natura concretă a prestației solicitate prezintă însă o particularitate relevantă, respectiv faptul energia electrică livrată pe parcursul perioadei vizate reprezintă o prestație consumată prin însăși executarea sa. Odată realizată livrarea aferentă unui anumit interval, efectele acesteia dobândesc caracter definitiv pentru perioada respectivă.
Prin urmare, deși există limitarea formală în timp a măsurii, aceasta presupune o executare efectivă și ireversibilă a obligației contractuale pentru intervalul în care ordonanța și-ar produce efectele.
Cu privire la cerința neprejudecării fondului, instanța reține că, pentru a dispune obligarea pârâtei la reluarea și continuarea integrală a furnizării energiei electrice, instanța ar trebui să stabilească, chiar și pentru perioada provizorie solicitată, că obligația contractuală de livrare își menține caracterul exigibil în împrejurările invocate de pârâtă. O asemenea concluzie presupune stabilirea efectelor situației hidrologice asupra executării contractelor și, implicit, aplicarea clauzei de forță majoră prevăzute de art. 23.
Aceste chestiuni exced verificării sumare a unei aparențe juridice și alcătuiesc chiar conținutul litigiului dintre părți. Reclamanta urmărește, în esență, recunoașterea caracterului exigibil al obligației de livrare pe durata evenimentului calificat de pârâtă drept forță majoră, iar pârâta invocă suspendarea aceleiași obligații în temeiul clauzei contractuale și al art. 1634 C. civ. Soluția asupra cererii de reluare a livrărilor presupune, așadar, alegerea uneia dintre cele două interpretări concurente asupra raportului contractual.
Or, procedura ordonanței președințiale permite reglementarea temporară a unui raport juridic pe baza aparenței dreptului, lasând dezlegarea raportului juridic litigios în seama judecății de fond. În cauza de față, măsura solicitată reclamă stabilirea prealabilă a existenței obligației de livrare chiar în perioada asupra căreia părțile își dispută efectele forței majore. Prin admiterea sa, instanța ar tranșa anticipat problema juridică esențială dintre părți și ar acorda reclamantei, pentru perioada litigioasă, chiar prestația care formează obiectul dreptului afirmat.
Caracterul cumulativ al condițiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ. face ca absența cerinței neprejudecării fondului să determine inadmisibilitatea cererii, independent de elementele care susțin urgența situației și de aparența izvorâtă din raporturile contractuale dintre părți. Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă (...)″, a decis acum Tribunalul București.
Getica 95 Com poate face apel.
