Respingerea s-a făcut chiar cu votul decisiv al Ministerului Energiei, ceea ce a ridicat semne de întrebare, întrucât ministrul interimar de resort, premierul demis și interimar Ilie Bolojan, s-a remarcat în ultimele luni prin numeroase critici la adresa proiectului.
″Cu privire la mandatul de vot pentru reprezentantul Ministerului Energiei în Adunarea Generală a Acționarilor SNN din 15 iulie, privitor la inițierea unor demersuri de evaluare a oportunității privind actualizarea Strategiei de Implementare a Proiectului Reactoarelor Modulare Mici (SMR), votul a respectat prevederile Actului Constitutiv al SN Nuclearelectrica SA, care spune clar că Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor are atribuția de a aproba strategia și politicile de dezvoltare ale Societății.
În cazul de față, propunerea supusă aprobării nu a vizat o strategie propriu-zisă și nici actualizarea concretă a Strategiei de Implementare a Proiectului Reactoarelor Modulare Mici (SMR), ci exclusiv inițierea unor demersuri în vederea evaluării oportunității unei eventuale actualizări.
În aceste condiții, în absența prezentării unor date, analize și elemente de fundamentare suficiente, am considerat că solicitarea adresată AGOA nu este justificată și adresată în mod corespunzător. Documentarea, fundamentarea și inițierea unui asemenea demers intră în responsabilitatea conducerii executive a Societății, căreia îi revine obligația de a întreprinde toate demersurile necesare pentru evaluarea situației și protejarea intereselor Societății și ale acționarilor săi″, a declarat secretarul de stat din Ministerul Energiei, Cristian Bușoi.
Potrivit acestuia, o eventuală propunere de actualizare a Strategiei va putea fi aprobată sau nu de Ministerul Energiei prin reprezentantul său în AGOA numai ulterior parcurgerii etapelor interne necesare și pe baza unei fundamentări complete, care să permită adoptarea unei decizii informate.
″În calitate de secretar de stat responsabil cu relațiile internaționale și cu implementarea proiectelor din domeniul nuclear, ma aflu în dialog permanent cu conducerea SNN, dar și cu partenerii americani, prin întâlniri de lucru în sistem videoconferință bilunare cu echipa responsabilă din Departamentul de Energie al SUA, pentru a evalua care este cea mai potrivita decizie în ceea ce privește continuarea proiectului SMR, inclusiv prin examinarea oportunității de a utiliza alte tehnologii SMR americane″, a conchis Cristian Bușoi.
Este vorba de proiectul construirii unei centrale nucleare de 462 MW la Doicești, în județul Dâmbovița, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de acolo, cu tehnologia reactoarelor modulare mici (SMR) deținută de compania americană NuScale.
Proiectul este dezvoltat de joint-venture-ul RoPower Nuclear SA (RPN), deținut în proporții egale de SNN și de firma privată Nova Power&Gas (NPG) din grupul E-INFRA al antreprenorilor clujeni Teofil Mureșan, Simion Mureșan și Marian Pantazescu.
În februarie anul acesta, a fost aprobată, în AGA SNN, decizia finală de investiție în proiect, însă cu mai multe condiții.
Cea mai importantă este cea potrivit căreia România va plăti un singur mini-reactor, de 77 MW, dintre cele 6 preconizate a fi instalate la Doicești, iar pe restul de 5 - doar după ce se va dovedi că primul funcționează corespunzător.
″În ansamblu, se constată înregistrarea unui progres, dar și dificultăți în indeplinirea anumitor condiții, apreciate ca fiind esențiale în dezvoltarea proiectului, cu precădere cele care vizează:
(i) încheierea acordului-cadru “Framework Agreement” – condiție esențială pentru SNN;
(ii) implementarea opțiunii privind modalitatea de achiziție a modulelor reactorului, cea mai importantă condiție impusă de RoPower, în linie cu studiul de fezabilitate (...) și scenariul fezabil recomandat pentru implementarea proiectului, respectiv scenariul A1.3, care prevede oricare dintre cele două variante:
(i) numai primul modul tip NPM va fi achiziționat de RoPower, iar restul de 5 vor fi în responsabilitatea NuScale și vor fi plătite de RoPower numai după ce primul NPM va fi pe deplin operațional sau (ii) RoPower va achiziționa toate cele 6 module, dar cu obligația ca NuScale să ramburseze integral costurile celor 5 module, dacă primul NPM nu va funcționa conform proiectului, implementarea acesteia fiind condiționată de obținerea unui angajament din partea NuScale pentru una dintre cele două opțiuni contemplate în documentul anterior citat, la punctul A1.3, privind modulele 2-6. Până în prezent, NuScale nu a optat pentru un angajament ferm din acest punct de vedere″, se arăta în nota de fundamentare a propunerii de schimbare a strategiei, respinsă în AGA.
În document era explicat că această condiție are în vedere dezvoltarea proiectului cu respectarea cadrului de reglementare, în etape diferite ale implementării, cu accent pe reducerea și alocarea corectă a riscurilor, pentru o abordare comercială echitabilă (win-win) în cadrul parteneriatului de dezvoltare a proiectului.
″Această condiție decurge, de asemenea, din statutul proiectului de a fi FOAK (First-Of-A-Kind) – respectiv primul proiect de acest tip realizat la această scară și în acest context de reglementare și piață – statut care impune, prin natura sa, un grad de complexitate tehnică, operațională și financiară mai ridicat decât în cazul unor proiecte replicate″, scria în notă.
Acolo se adaugă că acest mecanism este necesar tocmai pentru a gestiona riscurile specifice unui proiect FOAK, pentru care nu există un istoric de operare sau o bază de referință comercială consolidată, iar acest scenariu, prin care RoPower Nuclear se asigură de robustețea tehnologiei în operare, suplimentar celei rezultate din analiza tehnică, implică asumarea egală a responsabilității de către părți, din punct de vedere tehnic, operațional și financiar, o astfel de abordare putând fi asociată oricărei tehnologii nucleare, convențională sau avansată.
″Cu privire la condiția (i) de mai sus, în considerarea demersurilor SNN privind negocierea și încheierea acordului-cadru “Framework Agreement”, de o manieră care să puna bazele unui mecanism de “risk sharing” adecvat, prin care să se creeze premisele dobândirii de beneficii în proporționalitate cu nivelul de implicare în dezvoltarea proiectului SMR, cu toate că SNN și-a îndeplinit obligația de a depune toate diligențele necesare pentru adresarea acestei condiții, până la data prezentei această condiție nu a fost îndeplinită″, se mai preciza în document.
În SUA, NuScale a scos bani din buzunar pentru dezvoltare, respectiv aproape jumătate de miliard de dolari, plătiți partenerului ENTRA1. În România, singura sursă de venituri operaționale a companiei americane, NuScale a încasat peste 63 milioane dolari, din taxe de licențiere și din lucrări de inginerie pentru studiul de fezabilitate aferente proiectului Doicești.
Astfel, având în vedere că prin HAGEA SNN nr. 1/12.02.2026 este stipulat faptul că îndeplinirea acestor condiții stă la baza fezabilității proiectului și că aceste condiții „reprezintă cerințe imperative care condiționează fezabilitatea proiectului, cu mențiunea că neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții antrenează imposibilitatea derulării proiectului, acesta fiind, în caz de neîndeplinire a oricăreia dintre condițiile anterior menționate, nefezabil”, considerăm necesară analizarea oportunității demarării unui proces paralel, și anume inițierea evaluării actualizării Strategiei de Implementare a Proiectului SMR (aprobată prin HAGOA SNN nr. 8/22.09.2022).
Această evaluare ar urma să analizeze, fără a se limita la:
- alte tehnologii SMR și/sau alte capacități de producție de energie electrică, pe amplasamentul actual și/sau pe amplasamente noi (dacă se decide dezvoltarea unui număr mai mare de proiecte similare);
- dependențele generate de combustibil;
- maturitatea proiectelor analizate (un proiect FOAK versus un proiect de referință deja dezvoltat);
- scenarii de implementare a proiectului;
- necesitatea energetică a României în baza prognozelor de piață, pe termen mediu și lung″, se arăta în notă.
Potrivit sursei citate, necesitatea actualizării strategiei privind proiectul SMR derivă din evoluțiile industriale și tehnologice înregistrate în ultima perioadă în SUA, acestea impunând o analiză aprofundată înainte de asumare a oricăror noi angajamente.
″Reevaluarea strategiei de dezvoltare și implementare a proiectului SMR nu implică eliminarea scenariului curent de lucru, implicit dezvoltarea proiectului cu tehnologie NuScale, ci reprezintă efectiv un benchmarking de tehnologii și scenarii multiple în baza dezvoltărilor tehnologice recente, pentru a asigura cea mai avantajoasă soluție pentru România.
În urma finalizării acestor demersuri, o strategie actualizată va fi supusă organelor corporative competente. Aceste demersuri vor fi corelate și realizate ținând cont de parteneriatul stabilit prin Acordul Interguvernamental (IGA) dintre România și SUA, aprobat și ratificat prin Legea nr. 200/2021″, se conchidea în notă.
Foarte recent, ambasadorul SUA la București, Darryl Nirenberg, a declarat pentru Mediafax că ″este decizia suverană a țării (România – n.r.) cu privire la furnizorul american pe care ar trebui să îl utilizeze pentru acest proiect (proiectul SMR – n.r.), cu condiția să utilizeze un furnizor american și ca programul să progreseze în conformitate cu acordul interguvernamental pe care l-am semnat pentru acest proiect″.
De altfel, în urmă cu mai bine de 2 ani, în primăvara lui 2024, înainte de efectuarea studiului de fezabilitate, România lua în calcul oficial, deși strict teoretic, și alți dezvoltatori de mini-reactoare nucleare, după eșecul de pe ″teren propriu″ al celor de la NuScale.
SMR-urile de la Doicești au devenit de circa 5 luni subiect de ample polemici politice în România, după ce premierul demis și interimar Ilie Bolojan, totodată ministru interimar al Energiei, a atacat în mai multe rânduri proiectul românesc cu tehnologie NuScale ca prezentând mari probleme de fezabilitate.
″Dacă este vorba de aceste reactoare, din nou trebuie să spunem lucrurile în mod corect. În anii trecuți s-a gândit un proiect prin care România să fie un pionier în aceste reactoare prin asocierea cu o companie din Statele Unite. Problema pe care o avem astăzi este că, dintr-o sumă importantă de bani care a fost pusă la dispoziție de Nuclearelectrica, peste 240 de milioane de dolari, avem un teren la dispoziție achiziționat cu o valoare destul de mare.
Avem o companie cu mulți angajați, care au tocat destul de mulți bani, și avem un studiu de fezabilitate, dar toate acestea cu niște sume imense de bani, în condițiile în care acest studiu de fezabilitate arată că, pentru a deveni realitate, avem nevoie de câteva miliarde de euro investiție, pe care nu-i avem, iar analiza prețului de vânzare a energiei electrice produse în acest posibil reactor arată că ar fi un preț care este mai mare decât cel de piață, ceea ce pune probleme serioase vizavi de rentabilitatea unei astfel de proiect.
Și gândiți-vă, că degeaba ai o intenție bună, dacă atunci când o derulezi, o derulezi prost sau ajungi într-o situație în care rămâi cu o grămadă de bani consumați și cu niște hârtii și ne întrebăm dacă a meritat.
Chiar dacă asta s-a făcut, de exemplu, cu o companie americană, mie mi s-a părut responsabil ca, dacă îți respecți partenerii, să-i informezi. Așa cum am făcut eu la Ambasada Statelor Unite: acest proiect are niște probleme, ar fi bine să-l analizăm cât se poate de atent, pentru că dacă îl ridici pe agenda de subiecte comune la un anumit nivel, știind că el are probleme serioase de fezabilitate, atunci înseamnă că nu-ți respecți partenerul″, a declarat Bolojan, la B1TV, în luna mai.
Costurile proiectului SMR NuScale din România de la Doicești, de 462 MW, sunt estimate a fi de până la 7 miliarde dolari, în linie cu cele ale proiectului reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă (aproape 1.400 MW), de circa 7 miliarde euro. Ministerul Energiei din România le estima la un moment dat la sub 5 miliarde euro.
Strategia din 2022 a SNN prevede că centrala nucleară SMR de la Doicești va fi construită în perioada 2026-2029 și pusă în funcțiune în 2029, cu exploatare comercială demarată cel târziu în 2030. Însă decizia finală condiționată de investiție din februarie anul acesta prevede ca primul modul SMR să fie dat în operare comercială în iulie 2033, iar întreaga centrală nucleară de la Doicești – în decembrie 2034.
În plus, prin strategia din 2022 se avea în vedere ″atragerea de noi investitori în acționariatul companiei de proiect în scopul finanțării proiectului″, obiectiv care nu a fost îndeplinit până acum.
