Reclamanți din 6 țări, printre care și România, sprijiniți de trei organizații internaționale de protecția mediului și reprezentați de trei case de avocatură londoneze, au chemat în judecată UE la Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg, solicitând excluderea biomasei forestiere de pe lista surselor de energie considerate regenerabile de către legislația comunitară și luate astfel în calcul pentru ținta UE privind ponderea regenerabilelor în totalul producției de energie, stabilită recent la 32% până în 2030.
Procesul are relevanță transcontinentală. Principalul reclamant este un proprietar de păduri din Statele Unite, care reclamă faptul că subvenționarea de către UE a energiei pe biomasă lemnoasă a dus la creșterea importurilor europene de lemn din SUA și, deci, la intensificarea defrișărilor de păduri americane. Kent Roberson deține 12 hectare de pădure în vestul statului american Carolina de Nord, aflate în patrimoniul familiei încă din secolul 19.
Acțiunea este sprijinită și de organizațiile americane Partnership for Policy Integrity (PFPI) și Center for Climate Integrity, precum și de cea europeană FERN. Ceilalți reclamanți sunt experți și activiști de mediu din Franța, Irlanda, Slovacia, Estonia și România. Reprezentarea în fața Curții este asigurată de casele de avocatură londoneze Leigh Day, Matrix Chambers și 11KBW.
Reclamanții afirmă că includerea biomasei recoltate din păduri ca sursă de energie regenerabilă în noua Directivă UE de reglementare a domeniului contravine Articolului 191 (1) din Tratatul UE, care prevede că politicile de mediu ale UE trebuie să contribuie la ”păstrarea, protejarea și îmbunătățirea calității mediului înconjurător (...), în special la combaterea schimbărilor climatice”. Potrivit acestora, directiva va produce intensificarea schimbărilor climatice din cauza defrișărilor masive, în special în SUA, cu scopul de a satisface cererea de peleți din lemn.
Reclamanții citează studii științifice potrivit cărora, din cauza timpului îndelungat necesar refacerii pădurilor, tăierea masivă a copacilor va duce la creșterea amprentei de carbon în următoarele decenii sau chiar secole, iar recoltarea biomasei forestiere și combustia ei pentru a produce energie exacerbează schimbarea climei prin faptul că provoacă despăduriri în afara Europei.
"Tratarea biomasei ca fiind neutră din punct de vedere al carbonului este contrară descoperirilor științifice, care arată că arderea lemnului pentru a produce energie emite în mod normal de 1,5 ori mai mult dioxid de carbon (CO2) decât cărbunele și de trei ori mai mult decât gazele naturale", arată reclamanții.
"Dat fiind că statele membre UE sunt obligate să respecte Directiva revizuită privind energia regenerabilă și nu pot face ele însele schimbările necesare, reclamanții nu pot decât să se adreseze Curții. Reclamanții cer Curții să anuleze prevederile legate de biomasa forestieră din Directivă și, astfel, să stopeze subvențiile și măsurile de sprijin continue care au dus la creșterea rapidă a tăierilor industriale de păduri în Europa și America de Nord și la majorarea dependenței de bioenergie forestieră în UE", se arată în reclamația depusă la Curtea din Luxemburg.
Comisia Europeană estimează că biomasa reprezintă în prezent aproape 60% din consumul de energie regenerabilă din UE. Consumul de bioenergie s-a mărit în Europa cu peste 69% în perioada 2005-2016 și este de așteptat să continue să crească și în următoarele decenii, conform Executivului de la Bruxelles.
Potrivit Euractiv, Comisia a refuzat să comenteze acțiunea, afirmând că îi revine Curții de Justiție a UE să stabilească "admisibilitatea" cazului. Instanța se va pronunța în acest sens în următoarele luni, urmând să decidă dacă va judeca pe fond reclamația sau o va respinge din capul locului ca inadmisibilă.
La adoptarea noii forme a Directivei, Comisia Europeană a invocat "garanții" existente în actul normativ potrivit cărora biomasa consumată de Europa nu provine decât din păduri gestionate sustenabil, plus obligația ca biomasa să emită cu cel puțin 80% mai puține gaze cu efect de seră decât combustibilii fosili.
În România, centralele producătoare de energie din biomasă beneficiază de subvenții pe bază de certificate verzi suportate pe facturi de toți consumatorii de energie, primind câte 2 certificate verzi pentru fiecare MWh produs și livrat, cu valoare minimă de tranzacționare de aproape 30 euro în 2019. Datele Transelectrica arată că, la finalul anului trecut, centralele pe biomasă aveau o pondere de aproape 3% în totalul puterii instalate brute în unitățile de producție de energie din țară.
Cel mai mare deținător de centrale pe biomasă lemnoasă din România este gigantul austriac al industriei lemnului Holzindustrie Schweighofer. Alții sunt Egger Romania, A6 Impex, Rig Biomass, Saucolemn sau Sortilemn.
Tot potrivit Transelectrica, singura centrală pe biomasă dispecerizabilă în cadrul sistemului energetic național este cea în cogenerare a Holzindustrie Schweighofer din Suceava, operată prin firma Bioenergy Suceava, care, la parametri optimi de funcționare, produce circa 167.000 MWh de energie electrică pe an, plus aproximativ 270.000 Gcal de energie termică, livrată în sistemul centralizat de termoficare din municipiu.
Schweighofer Holzindustrie deține centrale în cogenerare pe biomasă și în localitățile Rădăuți și Reci, operate prin firma Bio Electrica Transilvania. Compania are operațiuni de acest tip și în alte țări, iar recent a anunțat planuri privind construirea unei centrale pe biomasă în Germania, investiție estimată la 24 milioane euro.
Cea mai mare centrală pe biomasă din lume se află în Finlanda, la Vaasa, cu putere instalată de 140 MW. Unitatea, pusă în funcțiune în 2013, este rezultatul unei investiții de 40 milioane euro și funcționează pe bază de biogaz produs din deșeuri forestiere.
