Lukoil Overseas Atash BV, subsidiara olandeză a gigantului petrolier rus omonim drastic sancționat de SUA, care deține aproape 88% din concesiunea offshore de explorare de gaze naturale Trident din Marea Neagră românească, fiind și operator al acesteia, a notificat oficial statul român că a survenit o situație de forță majoră care îi face imposibilă continuarea operațiunilor, a anunțat în premieră Profit.ro.
Restul de circa 12% din drepturile și obligațiile aferente perimetrului Trident sunt în posesia companiei românești de stat Romgaz.
Președintele Asociația Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, spune acum că invocarea forței majore în contextul sancțiunilor occidentale evidențiază dificultatea construirii securității energetice pe fundamente expuse riscurilor geopolitice și subliniază necesitatea unei decizii rapide privind viitorul perimetrului.
'Retragerea Lukoil din proiectul Trident nu este doar o mișcare corporativă într-un perimetru offshore. Este o radiografie a vulnerabilităților noastre energetice și a întârzierilor strategice acumulate în ultimul deceniu. Când un investitor invocă forța majoră într-un proiect strategic din Marea Neagră, problema nu mai este doar contractuală.
Devine geopolitică, economică și, mai ales, europeană. Trident era, pe hârtie, una dintre piese potențiale ale puzzle-ului de securitate energetică a României și Europei. Nici pe departe la fel de avansat ca Neptun Deep, dar suficient de promițător să conteze într-o regiune care să încerce să înlocuiască dependența de gaze cu producție regională. Ironia? Un proiect menit să reducă dependența de gaze a Europei față de Rusia, a ajuns să fie blocat tocmai din cauza sancțiunilor impuse Rusiei', afirmă președintele AEI, în studiul publicat marți.
Acesta arată că invocarea forței majore de către Lukoil reprezintă, în esență, recunoașterea faptului că sancțiunile occidentale fac imposibilă continuarea normală a operațiunilor.
'Servicii de foraj, finanțare, asigurări - toate devin complicate sau inaccesibile. Din punct de vedere juridic, lucruri pot fi discutate. Din punct de vedere strategic, însă, mesajul este clar nu puteți construi securitate energetică pe fundații instabile politice. România a știut că operează cu un partener expus riscului de sancțiuni. A mizat, probabil, pe pragmatism economic și pe ideea că interesele comerciale vor prevala. Realitatea ultimilor ani a demonstrat contrariul', a subliniat specialistul.
În opinia sa, există trei direcții posibile: un blocaj prelungit, care ar însemna pierderea unor ani prețioși; transferul participației către un jucător occidental sau regional, acceptabil din perspectiva sancțiunilor; sau preluarea rolului de operator de către Romgaz, cu atragerea unui partener tehnic specializat în operare în ape adânci.
'Cel mai realist scenariu este al doilea. Capitalul internațional încă vede Marea Neagră ca o frontieră energetică relevantă. Însă investitorii vor cere stabilitate fiscală, predictibilitate și claritate juridică - exact capitolele unde România a oscilat ani la rând. Nu afectează direct? Pe termen scurt, nu. Trident nu producea gaz, deci nu influențează factura de mâine. Pe termen mediu și lung, însă, fiecare an pierdut înseamnă: mai puțină producție internă, oportunități ratate de export regional, influență geopolitică diminuată', susține Chisăliță.
Într-o Europă care caută alternativă la gazul rusesc, România are avantaj geologic, însă acesta nu ține loc de decizie politică, menționează sursa citată.
Președintele AEI afirmă că retragerea Lukoil nu este doar despre sancțiuni, ci despre faptul că strategia energetică nu poate fi construită pe improvizație și reacție.
'Statutul român trebuie să decidă rapid: dacă forța majoră este acceptată sau contestată; dacă perimetrul este scos la retender și dacă susține activ o soluție de înlocuire a operatorului. Mai important, trebuie să transmită un semnal clar: proiectele strategice nu pot rămâne ani de zile în ambiguitate', a adăugat acesta.
Potrivit specialistului, retragerea Lukoil poate reprezenta și o oportunitate.
'O repoziționare a proiectului sub un operator fără risc de sancțiuni ar putea face Trident mai bancabil decât anterior. În actualul context european, gazul din Marea Neagră nu mai este doar o marfă, ci o oportunitate strategică pentru România de a-și consolida poziția ca pol de securitate energetică regională. Întrebarea reală nu este dacă Lukoil pleacă, ci dacă România știe să transforme această retragere într-un nou început', a mai spus Dumitru Chisăliță.
Legea petrolului definește forța majoră drept ″un eveniment imprevizibil, inevitabil și insurmontabil, care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de executare, parțială ori totală, a operațiunilor petroliere″.
Potrivit actului normativ, o concesiune petrolieră încetează ″la cererea titularului, în caz de survenire a unor evenimente care constituie cauze de forță majoră și care determină imposibilitatea obiectivă și definitivă de îndeplinire a unor obligații și/sau realizare a unor drepturi ale titularului, prevăzute în acord(ul petrolier – n.r.) și care sunt esențiale pentru realizarea operațiunilor petroliere″.
Titularul trebuie să notifice situația Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), în termen de 5 zile de la producerea evenimentului. Documentele care certifică forța majoră trebuie eliberate de instituția legal abilitată în acest scop și depuse în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, iar încetarea concesiunii produce efect după 30 de zile de la data notificării cauzei de forță majoră.
″Dacă, în limita termenului de 30 de zile (...), autoritatea competentă și de reglementare notifică titularului acordului refuzul său de a accepta evenimentul invocat de titular ca fiind o cauză de forță majoră, provocând imposibilitatea definitivă a inițierii sau a continuării executării operațiunilor petroliere, neimputabilă acestuia, titularul acordului poate cere instanței de contencios administrativ pronunțarea încetării acordului pentru caz de forță majoră, fără obligarea la plata de daune-interese″, mai stipulează Legea petrolului.
Lukoil Overseas Atash BV a dat în judecată ANRMPSG și pe partenerii de concesiune de la Romgaz, însă nu în contencios administrativ, ci în materia litigiilor cu profesioniștii, intentând o ″acțiune în constatare existență caz de forță majoră″.
Acțiunea a fost înregistrată la instanță pe 13 februarie, la o zi după ce Guvernul a hotărât să instituie regim de supraveghere extinsă asupra Lukoil Overseas Atash BV și a altor 3 companii din România ale grupului rus, după cum a relatat Profit.ro.
″Un element de vulnerabilitate strategică este reprezentat de asocierea dintre Lukoil Overseas Atash BV Amsterdam Olanda și Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz SA în cadrul perimetrului offshore de gaze naturale Trident din Marea Neagră, unde Lukoil Overseas Atash BV Branch deține calitatea de operator și acționar majoritar, iar statul român participă prin Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz SA. Această situație amplifică riscurile de dependență energetică, afectează capacitatea statului roman de a-și asigura diversificarea surselor de aprovizionare și creează o expunere juridică, operațională și geopolitică pentru o companie strategică de stat, respectiv Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz SA″, scrie în nota de fundamentare a HG-ului.
În condițiile în care, pe 28 februarie, expiră derogarea de la sancțiuni acordată de SUA pentru vânzarea de către Lukoil a activelor sale internaționale, punerea sub supraveghere extinsă are rolul de a permite funcționarea în continuare a societăților românești ale rușilor, operând ca garanție că acestea nu virează fonduri către compania-mamă din Rusia și alte entități sancționate controlate de aceasta și constând, în esență, în controlul strict al tuturor tranzacțiilor și plăților externe ale acestora.
″Măsura supravegherii extinse previne întreruperea activităților economice ca efect al restricțiilor impuse de bănci, furnizori sau parteneri comerciali internaționali″, se mai menționează în documentul citat.
Contactate de Profit.ro pentru detalii și eventuale comentarii, nici Lukoil și nici ANRMPSG nu au transmis vreun răspuns până în momentul publicării acestui articol.
Anterior, în decembrie anul trecut, tot ca măsură de protecție față de efectele sancțiunilor americane, Guvernul a completat Legea petrolului prin ordonanță de urgență, statuând că se poate aproba denunțarea unilaterală totală sau parțială a unui acord petrolier în vigoare, din motive de securitate națională, fiind vizată chiar participația majoritară a Lukoil Overseas Atash BV la concesiunea Trident.
OUG-ul mai prevede că, în situația în care titularii față de care nu operează denunțarea acordului petrolier (Romgaz, în cazul de față) optează pentru continuarea concesiunii, aceasta se realizează prin încheierea unui act adițional la acordul petrolier existent.
Dacă Lukoil nu acceptă încheierea actului adițional, ″în vederea finalizării lucrărilor din programul de explorare asumat, pentru continuarea operațiunilor petroliere în perimetrul liber rezultat în urma redelimitării acestuia în condițiile legii, se poate încheia un nou acord petrolier cu ceilalți titulari care își asumă obligațiile în acest sens″, iar ″atribuirea directă a acordului de concesiune petrolieră pentru explorare-dezvoltare-exploatare se poate face pentru o durată de cel mult durata acordului petrolier inițial și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității competente și de reglementare″.
