Primele trei companii petroliere din România, OMV Petrom, Rompetrol Rafinare și Petrotel-Lukoil, au avut împreună, anul trecut, o cotă de 83,88% pe piața produselor petroliere (carburanți și păcură).
Lider detașat pe această piață este OMV Petrom, cu o cotă de piață de 38,35%, fiind secondat de Rompetrol Rafinare cu 29,64% și Petrotel Lukoil, cu 15,89%.
Cele trei mari companii sunt urmate de Oscar Downstream, cu o cotă de piață de 8,79%, MOL România Petroleum Products, cu 6,64%, Rompetrol Downstream, cu 0,46%, și Socar Petroleum, cu 0,077%.
Cotele de piață ale respectivelor companii reies dintr-un proiect de hotărâre de guvern redactat de ministerul Energiei, care stabilește la 1.314.391 tone echivalent petrol nivelul stocurilor minime și aprobă modul de transpunere a obligațiilor de constituire și menținere a stocurilor de urgență pentru țiței și/sau produse petroliere pe operatori economici în anul 2017.
Potrivit legislației, la defalcarea pe companii este luată în calcul “suma livrărilor interne de produse petroliere realizate de operatorul economic în anul precedent, exprimate în tone fizice și raportate către Autoritatea Competentă”, ceea ce înseamnă că, în linii mari, procentul de stocuri alocat fiecărui operator în parte reflectă cota sa de piață de anul trecut.
Obligații de constituire de stocuri au doar cele mai importante 9 companii petroliere din România, care introduc pe piață cantități mai mari de 1.000 tone țiței și/sau produse petroliere pe an. Cum însă ultima companie prezentă în anexa HG, ETC OIL TRADE S.R.L., este obligată să constituie stocuri de doar 601 tone echivalent petrol, adică 0,045% din totalul stocurilor, rezultă că ceilalți actori au cote de piață extrem de reduse, care nu afectează decât marginal cotele principalilor jucători rezultate din raporturilor stocurilor alocate acestora.
La calcularea stocurilor este luat în calcul consumul intern, care se stabilește prin însumarea "livrărilor interne brute observate" agregate, stabilite de Institutul Național de Statistică (INS), doar pentru următoarele produse: benzină auto, benzină de aviație, carburant turboreactor tip benzină (petrol turboreactor tip nafta sau JP4), carburant turboreactor tip kerosen, petrol lampant, motorină/carburant diesel (păcură distilată), păcură (cu conținut ridicat de sulf și cu conținut redus de sulf).
Potrivit legislației, stocurilor minime constituite pentru un an calendaristic reprezintă ar trebui să asigure consumul intern pe 61 de zile și trebuie să aibă o pondere de cel puțin o treime produse petroliere (nu numai țiței). Ministerul Energiei a optat pentru o modalitate de calcul simplificată, aplicată și în 2016, care permite degrevarea Autorității Competente de impunerea cantităților pe tip de produs, defalcate pentru fiecare operator, atât timp cât operatorul economic nominalizat își onorează obligația de a menține stocurile aferente respectând ponderea stabilită de minim 1/3 produse petroliere, conform prevederilor legale. Dacă nu ar fi optat pentru această metodă, ar fi putuit fi calculate și cotele de piață ale respectivelor companii pentru fiecare produs în parte (benzină, motorină, etc).
Realizarea de stocuri minime de petrol și produse petroliere este rezultatul transpunerii Directivei 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau produse petroliere. Scopul acesteia este de a stabili normele care vizează garantarea unui nivel ridicat de siguranță a aprovizionării cu petrol în Comunitate, prin intermediul unor mecanisme viabile și transparente bazate pe solidaritatea între statele membre, menținerea unui nivel minim al stocurilor de țiței și/sau produse petroliere, precum și instituirea mijloacelor procedurale necesare pentru remedierea unei eventuale penurii de amploare, la nivelul Comunității sau a unui stat membru.
