Președintele Klaus Iohannis a promulgat Legea de aprobare a ordonanței de urgență de modificare a Legii petrolului emisă de Guvern în urmă cu un an, prin care, invocându-se legislația UE, se conferă Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) autoritatea de a refuza încheierea de noi acorduri de concesiune de perimetre petroliere, precum și de a rezilia astfel de acorduri aflate în prezent în vigoare, din rațiuni de securitate națională. Astfel, au fost eliminate amendamentele introduse în 2020 la OUG de către un deputat al minorității sârbe, prin care se încerca rezolvarea unei probleme cu care se confruntă mai multe companii locale de țiței și gaze, respectiv refuzul unor proprietari de terenuri aflate în interiorul perimetrelor petroliere concesionate de stat petroliștilor de a le permite concesionarilor accesul pe acestea în vederea derulării de lucrări de prospectare geologică și geofizică.
După cum a relatat Profit.ro, la ședința în care comisiile au adoptat respectivul raport a participat și ministrul PNL al Energiei, Virgil Popescu, care a susținut eliminarea respectivelor amendamente din OUG, el adăugând totuși că acestea ar putea face parte dintr-un proiect legislativ de sine stătător de modificare a Legii petrolului.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
"Aș prefera ca ordonanța de urgență să treacă în forma inițială a Guvernului și dacă aceste amendamente sunt ok, și pot fi ok, pot aduce clarificări, să fie trecute separat, într-un proiect separat, pe care ni-l putem asuma. Dar din câte îmi aduc aminte, tocmai aceste amendamente au fost motivul pentru care proiectul de lege a fost retrimis la Comisii de către plen (în iulie 2020 – n.r.), după ce primise raport favorabil, și acest lucru nu face decât să blocheze adoptarea ordonanței, care este necesară mai ales în contextul actual al zăcămintelor de gaze din Marea Neagră. Este o ordonanță care protejează interesele românești, interesele statului român", a declarat ministrul Energiei, în cadrul ședinței reunite a Comisiilor de Industrii și Mediu.
Astfel, plenul Camerei decizionale a Parlamentului a aprobat forma inițială a OUG, prin care se conferă ANRM autoritatea de a refuza încheierea de noi acorduri de concesiune de perimetre petroliere, precum și de a rezilia astfel de acorduri aflate în prezent în vigoare, din rațiuni de siguranță națională, iar Guvernului, din aceleași rațiuni – pe cea de a de a controla cui sunt cedate participațiile la perimetre petroliere deja concesionate sau firmele concesionare ca atare. Consiliul Legislativ a dat aviz negativ OUG, arătând că, la data adoptării ei, Executivul Orban fusese deja demis prin moțiune de cenzură, pierzând prerogativa de a emite ordonanțe de urgență, existând riscul ca actul normativ să fie declarat neconstituțional.
Potrivit OUG, în cazul în care licitațiile de concesionare de noi perimetre petroliere se soldează cu câștigători nedoriți din punct de vedere geostrategic, ANRM poate refuza încheierea de acorduri petroliere cu aceștia. În plus, titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane juridice drepturile dobândite și obligațiile asumate numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea autorității competente. De asemenea, în situația în care are loc o operațiune de preluare a controlului titularului unui acord petrolier sau are loc o schimbare în structura acționariatului cu drept de control asupra titularului, acesta are obligația să notifice autoritatea competentă (ANRM), iar acordul petrolier poate să își mențină valabilitatea, să se revizuiască în noile condiții, sau să fie reziliat, după caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității competente.
Ordonanța a fost adoptată de Guvernul Orban în februarie 2020 după ce, în ianuarie, ministrul Virgil Popescu, a amenințat, mai mult sau mai puțin voalat, gigantul american ExxonMobil, “recomandându-i” să nu vândă direct compania care deține licența la perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră, ci să accepte să-și înstrăineze participația printr-o hotărâre de guvern de transfer al licenței. Mesajul ministrului fusese transmis într-un context în care, conform unor surse, rușii de la Lukoil ar fi cerut și obținut acces la camera de date a OMV Petrom, partenerii americanilor la concesiune, în vederea unei eventuale preluări a participației ExxonMobil la Neptun Deep.
În vara anului 2020, Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) a reclamat că faptul că statul poate refuza, în baza OUG respective, acordarea de noi acorduri petroliere companiilor din afara Uniunii Europene, din motive de securitate națională, va reduce încrederea investitorilor internaționali și va limita concurența pentru noi acorduri și proiecte în România, iar în lipsa unei proceduri transparente și stabile pentru revizuirea ofertelor de concesionare depuse de companiile non-UE, investitorii pot găsi cadrul de reglementare ca fiind insuficient de atrăgător sau de predictibil pentru asigurarea finanțării proiectelor.
Petroliștii mai susțineau că aprobarea de către Guvern, la propunerea ANRM, a schimbării controlului corporativ în structura titularilor de acorduri petroliere va introduce impedimente procedurale suplimentare în modul în care multe companii atrag fonduri și gestionează riscurile geologice pentru proiecte, ceea ce va duce la mai puține investiții și va afecta negativ o economie românească deja pusă la încercare.
"ROPEPCA este de părere că subiectul securității naționale, în special în contextul energiei, este într-adevăr unul sensibil, fiind o prioritate necontestată pentru țările bogate în resurse energetice, cum este România. Acesta este motivul pentru care ridicăm îngrijorarea membrilor noștri cu privire la blocajele care ar putea fi create de modificările adoptate, pentru ca politica guvernamentală să vizeze aplicarea strategică a aspectelor de securitate națională, de la caz la caz, fără a afecta investițiile potențiale în industrie și în general încrederea investitorilor. Industria petrolieră este unul dintre cele mai importante motoare economice ale României, cu impact economic ridicat, iar investițiile în industrie trebuie stimulate în această perioadă. Prin urmare, cu viziune spre o economie românească puternică și durabilă, ROPEPCA invită Guvernul să revizuiască OUG 27/2020 în sensul asigurării interpretării neexcesive a cadrului legislativ al UE", conchidea organizația.
Tot vara trecută, un deputat al minorității sârbe din România a inițiat o serie de amendamente la Legea Petrolului prin care încerca să rezolve o problemă cu care se confruntă mai multe companii locale de țiței și gaze, respectiv refuzul unor proprietari de terenuri aflate în interiorul perimetrelor petroliere concesionate de stat petroliștilor de a le permite concesionarilor accesul pe acestea în vederea derulării de lucrări de prospectare geologică și geofizică. Amendamentele au fost acum eliminate de către Comisii.
Printre companiile care întâmpină dificultăți în acest sens se numără și NIS Petrol SRL, deținută integral de Naftna Industrija Srbije (NIS). NIS este fosta companie petrolieră națională a Serbiei, controlată în prezent de către Gazprom Neft, divizia specializată în țiței a gigantului rus de stat Gazprom, cu peste 56% din acțiuni.
După cum a relatat în exclusivitate Profit.ro, în decembrie 2019, NIS Petrol a pierdut definitiv un proces pe această temă cu Emiliana West Rom SRL, parte a grupului italian Unigra controlat de omul de afaceri Luciano Martini, business cu cifră de afaceri de peste 60 milioane lei care lucrează o suprafață totală de circa 12.000 hectare de teren arabil în Timiș. Astfel, instanța de judecată a respins solicitarea NIS Petrol ca Emiliana West Rom să fie obligată să îi acorde acces pe terenuri cu o suprafață totală de aproape 150 de hectare situate în perimetrele petroliere Periam și Biled, concesionate de NIS Petrol și pe care compania intenționa să facă prospecțiuni seismice.
Litigiul menționat și altele similare, în care sunt implicate alte companii, se leagă de interpretarea a două articole din Legea petrolului:
Articolul 6
Dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dobândește în condițiile legii, prin: a) vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți; b) schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției părților; c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți; d) exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii; e) concesionarea terenurilor; f) asocierea dintre proprietarul terenului și titularul de acord; g) alte proceduri prevăzute de lege.
Articolul 7
(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală. (2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri și/sau permise. (3) În cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță, în condițiile legii. (4) Durata servituții legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operațiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce privește suprafețele și proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate.
În 2018, Curtea Constituțională a interpretat articolele, în 2 decizii luate tot în urma unor sesizări ale unor proprietari de terenuri din vestul țării aflați în litigiu cu companii petroliere, în sensul că Legea petrolului conferă petroliștilor drept de servitute legală doar asupra terenurilor limitrofe sau adiacente perimetrelor petroliere concesionate, nu și asupra celor situate în interiorul perimetrelor, pe care se efectuează propriu-zis operațiuni petroliere. Cu alte cuvinte, proprietarii sunt obligați de lege să ia contact cu companiile și să negocieze o rentă anuală pentru dreptul de servitute doar în privința terenurilor din jurul perimetrelor petroliere. Potrivit interpretării Curții Constituționale, cu privire la terenurile din interiorul perimetrelor, proprietarii nu au această obligație, iar dacă petroliștii nu reușesc să îi convingă să le vândă, să le închirieze, să le concesioneze, să se asocieze cu ei sau să facă schimb de terenuri cu ei, respectivii proprietari nu pot fi obligați să o facă.
În 2019, instanțele au început să țină cont de cele două decizii ale Curții Constituționale, devenite obligatorii din 7 mai 2019, și au dat câștig de cauză proprietarilor de terenuri, pe acest considerent, în mai multe procese.
Marea problemă a petroliștilor este că acordurile de concesiune semnate cu statul român prevăd programe de lucrări obligatorii asumate cu termene ferme de execuție și care nu pot fi prelungite la nesfârșit, depășirea repetată a acestora putând duce chiar la încetarea sau rezilierea acordului, extrem de costisitoare pentru companii. Acest lucru se bate cap în cap cu faptul că lucrările pot întârzia din diferite motive obiective neimputabile titularilor de acorduri petroliere, precum litigiile cu proprietarii terenurilor de pe perimetrele concesionate.
Pentru a rezolva problema, deputatul Slavoliubov Adnagi, reprezentant al minorității sârbe din România și fost secretar al Comisiei pentru Industrii și Servicii a Camerei Deputaților, a inițiat o serie de amendamente la Legea petrolului. Amendamentele au fost introduse în primul raport pe fond al Comisiilor de Industrii și Mediu la proiectul Legii de aprobare a OUG nr. 72/2020, ordonanță prin care prin care, invocând legislația UE, Guvernul a conferit Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) autoritatea de a refuza încheierea de noi acorduri de concesiune de perimetre petroliere, precum și de a rezilia astfel de acorduri aflate în prezent în vigoare, din rațiuni de securitate națională. Recent, după cum s-a precizat, amendamentele au fost eliminate.
Primul dintre amendamente prevedea că "Pentru prospecțiuni geologice și geofizice care nu presupun construcții de suprafață sau subterane și impun obținerea unui drept real de folosință, se instituie, în favoarea titularului de acorduri și/sau permise, un drept de servitute legală, cu obligarea titularului de acorduri și/sau permise la plata despăgubirilor (...)".
Al doilea stipula că "Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare operațiunilor petroliere de explorare și cercetare prin achiziție de date geofizice și geologice, fără edificarea de construcții, se instituie, în favoarea titularului de acorduri și/sau permise, un drept de servitute legală, cu obligarea titularului de acorduri și/sau permise la plata despăgubirilor conform prevederilor art. 10 alin. (2) sau, în cazul unei operațiuni anuale, a unei rente, conform alin.(2) al prezentului articol".
Un al treilea amendament preciza că, în cazul în care părțile nu ajung la un acord, stabilirea cuantumului rentei sau despăgubirii se va face de către instanță, în condițiile legii.
"(...) pentru operațiuni temporare de prospectare (explorare, cercetare), care durează de la o oră pe o parcelă de aproximativ 5 ha la aproximativ patru luni pentru o suprafață de 50.000 ha, care nu presupun staționarea pe teren, săpături, construcții, modificări ale terenului sau deposedarea proprietarului privat de folosința asupra terenului, nu se justifică obținerea unui drept real de folosință prin vreuna dintre modalitățile menționate de articolul 6 din Legea petrolului (expropriere, vânzare-cumpărare, închiriere); mai mult, pentru operațiunile de cercetare nici nu s-ar putea justifica o eventuală expropriere, în condițiile legislației actuale a exproprierii (...). (...) o operațiune de cercetare/prospectare (e.g., prospecțiunea seismică, studiul geochimic), desfășurată doar la nivelul solului, presupune doar traversarea unei suprafețe mari de teren care implică foarte multe parcele și foarte mulți proprietari, mulți dintre ei având folosința cedată printr-un contract de arendă or, în asemenea cazuri, nu ar mai putea încheia vreun act enumerat la articolul 6, deoarece ei nu mai pot transmite folosința pe care nu o mai au; într-o astfel de situație, pentru realizarea operațiunii de cercetare/explorare, ar trebui să fie suficientă servitutea legală coroborată cu obligația de a plăti despăgubiri celor îndreptățiți, conform articolului 10 din Legea petrolului nr. 238/2004 (...)", se arăta în fundamentarea amendamentelor, care poate fi citită integral aici.
Potrivit aceleiași surse, amendamentele ar fi dus și la tratarea egală din punct de vedere juridic a concesionarilor petroliști și a celor din sectorul gazelor naturale. Asta în condițiile în care Legea energiei nr. 123/2012 prevede că "Asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi: (a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau modernizării obiectivelor/sistemelor; (b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și a intervențiilor necesare; (c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor și pentru accesul la locul de amplasare a acestora; (d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; (e) dreptul de acces la utilitățile publice".
