Războiul din Ucraina a scos la lumină problema independenței energetice a Europei. Oare depozitele din România ar putea constitui soluția corectă?, se întreabă jurnaliștii de la Frankfurter Rundschau.
În opinia lui Daniel Apostol aici se află salvarea UE în privința problemei independențe energetice. Într-un articol din Politico, directorul general al Asociației angajatorilor români din industria de țiței și gaz metan pledează pentru extragerea zăcământului de gaze naturale din zona română a Mării Negre, arată Rador.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Gazul românesc urmează să ducă la o independență a Europei. Zona în cauză aflată la 160 Km de țărm se numește "Neptun Deep". Potrivit concernului austriac OMV, acolo s-ar găsi aproximativ 100 miliarde metri cubi de gaz exploatabil. Filiala Petrom a OMV se ocupă de proiect cu partenerul său din partea statului - Romgaz. Primul gaz extras este așteptat în 2027.
Potrivit argumentelor lui Apostol, exploatarea ar reduce dependența Europei de Rusia și de alte state cu un standard ecologic redus. În măsura în care producția proprie ar evita fluctuațiile din piața de import, gazul metan din Marea Neagră garantează securitatea energetică europeană.
În plus, exploatarea ar contribui și la menținerea industriei la un nivel economic competitiv. La urma urmei gazul metan constituie un pas important în atingerea obiectivelor climatice ale UE.
Cei de la protecția mediului critică dur acest plan. După cum a afirmat anul trecut un expert în probleme de climă din partea Greenpeace din Austria, Marc Dengler, în opinia sa proiectul amenință diversitatea din Marea Neagră.
CITEȘTE ȘI Volkswagen amână lansarea lui ID.7De asemenea, gazul metan nu este un combustibil prietenos cu mediul: deși, potrivit opiniilor, centralele pe gaze emit aproximativ cu 40% mai puține noxe decât centralele pe cărbuni, metanul care este componentul principal al gazului metan este extrem de nociv: conform Agenției Federale de Mediu este de 28 de ori mai nociv decât binecunoscutul CO2.
Pentru UE acest aspect nu contează, iar în aceste condiții este incert dacă ar putea renunța până în 2050 la emisiile gazelor de eșapament, așa cum își propusese.