UE riscă să rămână în urmă în eforturile sale de a deveni un "motor" al sectorului bateriilor la nivel mondial, se arată într-un raport publicat luni de Curtea de Conturi Europeană.
Conform acestui raport, accesul la materii prime rămâne însă un impediment major, alături de costurile în creștere și de competiția mondială acerbă. Prin urmare, eforturile UE de a-și dezvolta capacitatea de producție de baterii ar putea să nu fie suficiente pentru a face față unei cereri tot mai mari, ceea ce înseamnă că UE riscă să nu își atingă obiectivul stabilit pentru 2035 de a ajunge la emisii zero, avertizează auditorii, scrie Agerpres.
Aproape 1 din 5 autoturisme noi înregistrate în UE în 2021 se încărcau la o priză electrică, iar vânzarea de mașini noi alimentate cu benzină și motorină urmează să fie interzisă începând din 2035. Astfel, bateriile au devenit un imperativ strategic pentru UE. Iindustria bateriilor în Europa a rămas în urma concurenților săi mondiali, în special China, căreia îi corespunde 76% din capacitatea de producție mondială. În intenția de a resuscita eforturile UE de a deveni un "motor" al bateriilor la nivel mondial, Comisia Europeană a publicat un plan de acțiune strategic privind bateriile în 2018. Comisia a instituit, în mare parte, cele mai importante instrumente din acest plan în sprijinul sectorului, asigurând inclusiv conducerea strategică, legislația și finanțarea necesare.
"UE nu trebuie să ajungă cu bateriile într-o poziție de dependență așa cum s-a întâmplat cu gazele naturale. Este în joc suveranitatea sa economică. Prin planul său de a înceta vânzarea de mașini noi alimentate cu benzină și motorină până în 2035, UE pariază enorm pe baterii. Dar este posibil să nu aibă o mână bună, din perspectiva accesului la materii prime, a atractivității pentru investitori și a costurilor", a declarat Annemie Turtelboom, membra Curții de Conturi Europene care a condus auditul.
În perioada 2014-2020, industria bateriilor a primit granturi și garanții pentru împrumuturi din partea UE în valoare de cel puțin 1,7 miliarde de euro, care se adaugă ajutoarelor de stat în valoare de până la 6 miliarde de euro autorizate între 2019 și 2021, în principal în Germania, Franța și Italia. Auditorii au constatat însă că Comisia Europeană nu dispune de o imagine de ansamblu asupra sprijinului public total acordat industriei, ceea ce îi limitează capacitatea de a asigura o coordonare și o direcționare adecvate.
Capacitatea de producție a bateriilor a UE se află într-o dezvoltare rapidă și ar putea crește de la 44 de gigawați-oră în 2020 la 1 200 până în 2030. Totuși, această previziune nu este în niciun fel garantată și poate fi periclitată de factori geopolitici și economici.
În primul rând, producătorii de baterii ar putea abandona UE în favoarea altor regiuni, în special SUA, care le oferă stimulente puternice. Spre deosebire de UE, SUA subvenționează în mod direct producția de minerale și de baterii, precum și achiziționarea de vehicule electrice, atât timp cât acestea și componentele acestora sunt fabricate în această țară.
În al doilea rând, UE este deosebit de dependentă de importuri de materii prime, în special din câteva țări cu care nu are încheiate acorduri comerciale: 87% din importurile sale de litiu brut provin din Australia, 80% din importurile de mangan provin din Africa de Sud și din Gabon, 68% din importurile de cobalt brut provin din Republica Democratică Congo și 40% din importurile de grafit natural brut provin din China. Deși Europa deține mai multe rezerve miniere, perioada de timp de la descoperire până la producție este de cel puțin 12-16 ani, ceea ce face ca acesteia să îi fie imposibil să răspundă rapid la creșterea cererii. Acordurile contractuale curente asigură aprovizionarea cu materii prime în general doar pentru doi până la trei ani de producție la termen. În luna martie a anului curent, Comisia Europeană a înaintat o propunere de act privind materiile prime critice ca răspuns la această situație, observă auditorii.
În al treilea rând, competitivitatea producției de baterii a UE ar putea fi pusă în pericol de prețurile în creștere la materii prime și la energie. La sfârșitul anului 2020, costul unui ansamblu de baterii (200 de euro/kWh) era mai mult decât dublul valorii-țintă planificate. În ultimii doi ani, prețul nichelului a crescut cu peste 70 %, iar cel al litiului cu 870%.
Auditorii critică totodată lipsa de ținte cuantificate și încadrate în timp. Se preconizează că aproximativ 30 de milioane de autoturisme cu emisii zero vor fi în funcțiune pe drumurile europene în 2030 și că, eventual, aproape toate înmatriculările noi începând din 2035 vor fi vehicule electrice cu baterii. Strategia actuală a UE privind bateriile nu evaluează însă capacitatea industriei bateriilor de a face față unei astfel de cereri.
Per ansamblu, auditorii avertizează cu privire la două posibile cele mai pesimiste scenarii în cazul în care capacitatea de producție de baterii a UE nu va crește pe măsura previziunilor. În primul scenariu, UE ar putea fi nevoită să amâne interdicția de vânzare a vehiculelor cu motor cu ardere internă după 2035, nereușind astfel să își atingă obiectivele privind neutralitatea în materie de emisii de dioxid de carbon. În al doilea scenariu, UE nu ar avea de ales decât să depindă puternic de baterii și de vehicule electrice fabricate în afara EU, în detrimentul industriei europene a autovehiculelor și a forței de muncă din acest sector, pentru a putea ajunge la un parc de vehicule cu emisii zero până în 2035.
