Ankara și Moscova sunt iritate nu doar de prezența militară americană la Alexandroupoli, nu doar de navele americane care acostează în port și nu doar de creșterea în general a rolului strategic al unui oraș sensibil pentru problemele naționale ale Greciei. Este suficient doar să ne uităm la proiectele care sunt în desfășurare.
De la gazoductul IGB care leagă Grecia de Bulgaria, până la cele două terminale de primire a gazelor naturale lichefiate (GNL) aflate în stadiu de proiect, cu o capacitate de 11 miliarde de metri cubi, și sistemul de conducte TAP, a cărui capacitate este prevăzută să se dubleze de la 10 la 20 de miliarde, toate evoluțiile conduc spre opinia că județul Evros (a cărui capitală este Alexandroupoli, n. trad.) se transformă într-o adevărată amenințare energetică pentru Kremlin și Ankara, arată Rador.
Însumând toate aceste cantități de gaz non-rusesc care vor trece în viitor prin acest oraș de graniță, cu 71.000 de locuitori, către alte destinații din Uniunea Europeană, ele ar echivala cu 20% din importurile efectuate din Rusia de Europa în 2021.
La cele 155 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe care Europa le-a importat din Rusia în urmă cu doi ani și pe care astăzi le acoperă din alte surse, Alexandroupoli poate contribui cu cel puțin 30 de miliarde. O idee care în urmă cu câțiva ani părea nerealistă, astăzi se arată realistă.
Cifrele explică de ce acest mic oraș aflat la jumătate de oră de granița cu Turcia, care în 2018 a ajuns în centrul actualității după ce Financial Times a dezvăluit că diplomați ruși finanțau agenți locali pentru a promova interesele lui Putin, începe să dea o mare bătaie de cap Turciei și Rusiei.
În cinci ani, rețeaua feroviară în curs de modernizare va putea conecta porturile Alexandroupoli, Salonic și Kavala, cu mari porturi de la Marea Neagră, pentru transportul mărfurilor uscate în vrac, ocolind strâmtoarea Bosfor, situație în care Turcia va fi marele perdant. La sfârșitul anului 2023, terminalul plutitor construit în largul portului va primi GNL și îl va exporta în Bulgaria, Serbia, Macedonia de Nord și România, prin conductele IGB și TAP.
O a doua stație geamănă, care va fi construită imediat după aceea, va putea transporta gaz până în Ucraina, eliminând odată pentru totdeauna dominația rusă. Un alt proiect uitat, conducta de petrol Burgas-Alexandroupoli, este reînviat, dar cu debitul inversat față de cel inițial. Grecia va fi, prin Alexandroupoli, cea care va aproviziona Bulgaria cu petrol, și nu invers, cum prevedea proiectul din 2007. Singurele lucruri care rămân aceleași sunt metodele și supărarea Turciei, care, dacă aceste proiecte vor fi implementate, în final, va asista la o diminuare a rolului Strâmtorii Bosfor și a ponderii sale geopolitice.
Alexandroupoli nu devine pur și simplu o verigă, ci punctul de plecare al unui lung lanț vertical care va traversa Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Ucraina și Moldova, valorificând infrastructura existentă, precum și cea nou-creată pentru a aproviziona Europa Centrală și de Est cu gaz nerusesc.
Evoluțiile care se pregătesc în prezent în regiune și care fac ca presa străină să se ocupe de Alexandroupoli nu au fost mereu ușor de înțeles.
Creșterea rolului strategic al capitalei județului Evros din toate punctele de vedere explică și atitudinea Turciei, care își manifestă deranjul cu orice ocazie, fie prin declarații ale oficialităților, fie prin intermediul presei, dar și prin acțiuni, cum s-a întâmplat mai demult cu survoluri ale avioanelor de vânătoare care au încălcat spațiul aerian grecesc, zburând la o distanță de 2,5 mile de port. Nu întâmplător, zona în care operaseră atunci avioanele de luptă turcești era exact locul unde la sfârșitul anului 2023 urmează să funcționeze prima dintre unitățile plutitoare de primire a gazelor naturale lichefiate.
