Într-o economie din ce în ce mai globalizată, avantajele comparative ale diferitelor economii naționale sunt extrem de importante. România “se laudă”, din acest punct de vedere, cu un cost al forței de muncă extrem de scăzut, acesta fiind principalul motor al majorării investițiilor, în special străine, invocat de politicieni și tehnocrați, însă nu și de investitori. Antreprenorii știu că există alte costuri mult mai importante, mai ales în momentul lansării unei investiții noi.
Unul dintre acestea, și extrem de important, este costul racordării la rețeaua electrică. Potrivit Raportului Doing Business, la acest capitol, România nu stă rău, ci foarte rău. O firmă din România, se poate conecta la rețeaua electrică în 182 de zile, iar costul acestei operațiuni este estimat de autorii raportului la 53.755 de dolari sau 573,7% din Produsul Național Brut (PNB) pe cap de locuitor.
În termeni nominali, suma este de 2,65 ori mai mare decât în Germania (20.000 de dolari), de 20 de ori mai mare decât cea achitată de un antreprenor în Polonia (2.677 dolari) și de peste 10 ori mai ridicată decât cea plătită de o firmă în Cehia (4.808 dolari) pentru același serviciu.
Chiar și raportat la vecinii noștri “de suferință” bulgari, un antreprenor român este nevoit să scoată din buzunar o sumă dublă pentru a putea beneficia de curentul folosit în procesul de producție.
Dar cum se explică această situație? “Procesul de racordare la rețeaua electrică este în totalitate reglementat de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei. Dacă la nivelul anului 2014 existau diferențe între costurile estimate de către operatorii de distribuție, începând cu anul 2015 a intrat în vigoare ordinul președintelui ANRE nr.141/2014 care standardizează valorile estimate în funcție de tipul instalațiilor de racordare”, au declarat pentru Profit.ro oficialii CEZ, unul dintre distribuitorii de pe piața autohtonă.
Aceștia susțin că prețul pentru racordarea la rețea reflectă costul utilajelor, al materialelor înglobate în lucrare, al manoperei, al obținerii avizelor și al acordurilor autorizațiilor.
Distribuitorii contestă datele Doing Business
“CEZ Distribuție face toate demersurile pentru a reduce impactul asupra clientului. Prin acorduri cadru, se are în vedere negocierea costurilor pentru întocmirea studiului de soluție, iar aceste valori se situează sub benchmarkul din domeniu ceea ce este în beneficiul clientului. Valoarea estimata de CEZ Distribuție pentru studiul de soluție necesar racordării unui client non casnic în condițiile menționate în metodologia de calcul a Raportului Doing Business este de 1.100 dolari, aproximativ 37% din valoarea estimată în raport.” Raportul Doing Business a fost făcut pe datele furnizate de un alt distribuitor, Enel, și reflectă costurile de racordare din București.
Un alt furnizor, Electrica, deși refuză să comenteze datele raportului, susține că, din analiza sa, în 2014 “în cazul utilizatorilor non-casnici, timpul mediu calculat de la data depunerii solicitării până la data punerii în funcțiune a instalației de racordare este de 127 zile calendaristice, iar costul mediu pentru instalația de racordare este de 4.220 lei”.
În cazul producătorilor (de energie eoliană sau solară, etc), durata de racordare la rețea raportată de Electrica este de 185 de zile, iar prețul de 162.564 lei/solicitare, iar în cazul utilizatorilor casnici, 118 zile, iar costul mediu pentru instalația de racordare este 1053 lei/solicitare.
ANRE explică
Prețul fiind unul reglementat, ANRE este cea mai în măsură să explice cum de se ajunge în România la asemenea sume. Potrivit ANRE, “conform principiilor pentru fundamentarea propunerilor de prețuri și tarife reglementate, prevăzute de art. 79 din Legea energiei electrice și a gazelor natural nr 123/2012, cu modificările ulterioare, tarifele de racordare trebuie să conțină numai costurile efective de realizare a lucrărilor de racordare a clienților la rețeaua electrică”.
Astfel, utilizatorul achită operatorului de rețea tariful de racordare, reprezentând cheltuiala efectuată de operator pentru realizarea efectivă a lucrărilor de racordare. Tariful de racordare acoperă costurile pentru realizarea lucrărilor de proiectare, obținere autorizații și avize pentru realizarea lucrărilor, executarea lucrărilor și punerea acestora în funcțiune, care se realizează de operatori economici atestați și punerea sub tensiune a instalației de utilizare, operație pe care o face operatorul de rețea.
Tariful de racordare este stabilit de operatorul de rețea în conformitate cu prevederile metodologiei de stabilire a tarifelor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 11/2014 și a Ordinului ANRE nr. 141/2014 pentru aprobarea tarifelor specifice și indicilor specifici utilizați la stabilirea tarifelor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de interes public. “Aplicând reglementările în vigoare, efectuând un calcul pe baza indicilor specifici aprobați de ANRE, pentru o soluție de racordare constând într-un racord de medie tensiune cu lungimea 150 m și un post de transformare în cabină cu puterea 250 kVA, rezultă tariful de racordare egal cu 253.654 lei cu TVA, aproximativ 56.300 euro. Costul considerat de publicația Doing Business este aproape 60.000 euro”, susține ANRE.
