Profesorul Ioan Sporea, șeful Clinicii de Gastroenterologie și Hepatologie de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, a început în urmă cu nouă ani să investească în turism, atunci când a deschis o pensiune la Sasca Montană (Caraș-Severin), după ce a reabilitat o veche moară austriacă. Între timp a mai construit una, a refăcut un tribunal vechi și l-a transformat în muzeu și galerie de artă și are în plan să continue investițiile.
Ioan Sporea a început mariajul cu turismul în glumă, în urmă cu aproape un deceniu, când a cumpărat o veche moară austriacă în Sasca Montană, locul în care trăiseră bunicii lui. Prima intenție nu a fost să o transforme în pensiune, ci să facă o casă de vacanță pentru fiica sa. Ulterior s-a gândit că amenajeze la parterul clădirii un restaurant rustic, cu 25 de locuri, și trei camere la etaj, și așa a luat naștere pensiunea Vechea Moară.
El povestește că n-a intrat pentru bani în turism. Și-a deschis în 1990 o policlinică privată în Timișoara, iar turism face doar din pasiune. "După ce am investit 20 de ani în policlinică, am zis că hai să merg și pe suflet, nu doar pe uitat în fiecare zi care e profitul și business planul", a povestit medicul pentru Profit.ro.
Pasionat de turism și de Austria, Sporea a călătorit mult prin satele din această țară și a încercat să copieze atmosfera de acolo și în prima pensiune pe care a deschis-o. L-a ajutat și arhitectura din Sasca Montană, pentru că localitatea a fost 150 de ani sub austrieci și clădirile vechi au păstrat un oarecare aer din fostul imperiu. Pensiunea amintește de clădirile din urmă cu un secol, începând de la arhitectură și până la pozele de familie și obiectele cu care e decorată.
Ulterior, a cumpărat o clădire veche, părăsită, și a transformat-o într-o structură de cazare cu 15 camere - Pensiunea Sasca. "Am făcut un nivel al pensiunii, apoi, când am mai avut bani, l-am făcut pe următorul, iar anul trecut am terminat și ultimul nivel. Nu știu exact cât am investit acolo, pentru că s-a întâmplat pe parcursul multor ani, dar sunt câteva sute de mii de euro", afirmă medicul.
CITEȘTE ȘI Xanax După cele două pensiuni, a preluat un vechi tribunal și a făcut o asociație culturală împreună cu primăria, biserica catolică din zonă, Forumul German din Reșița și 6-7 intelectuali. A refăcut clădirea, iar la parter a fost amenajat un muzeu al germanității, legat de faptul că în localitate au stat 150 de ani austriecii, dar și un muzeu al minei, unde îi așteaptă și pe localnici să participe cu exponate. Clădirea are și o celulă de detenție, de pe vremea când a funcționat ca tribunal. "Există o fostă celulă în care e un pat gen țambal, și am zis că dacă cineva vrea să încerce o senzație, poate să stea o oră acolo, dacă îi face plăcere", spune medicul. Etajul este destinat unui spațiu expozițional de 100 de metri pătrați unde, în această vară, ar putea apărea și primele lucrări expuse. Sporea știe un medic din Timișoara care a fost încântat să-și prezinte lucrările în galerie, cu caracter sezonier.
Gastroenterologul timișorean crede că doar turismul mai poate salva zona, deși turiștii vin doar sezonier: în iulie-august e plin, în mai și iunie turiștii vin doar în weekend și mai ajung de Revelion. În rest, e sezon mort. Majoritatea turiștilor sunt români, dar mai ajung în zonă și unguri, cehi și germani, care au aflat că se face rafting pe râul Nera.
Ioan Sporea, șeful Clinicii de Gastroenterologie și Hepatologie de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara
În zonă sunt trei chei: ale Nerei, ale Șușarei și ale Beiului. "Ai trei zile de umblat, apoi e celebra cascadă Bigăr, declarată la un moment dat cea mai frumoasă din lume, iar de atunci are un flux turistic foarte bun. Mai e și o altă cascadă foarte frumoasă. La 20 de kilometri e Oravița, iar la 40 de kilometri e Dunărea. Turismul ar putea fi singura șansă în zonă", crede Ioan Sporea. Deși business planul său pentru Sasca Montană a fost gândit pe ideea că va atrage turiști timișoreni, spre surpriza doctorului, are vizitatori din toată țara. "E o zonă frumoasă și încă nedescoperită, ceea ce e minunat. E un grad nu de sălbăticie, ci de intimitate. Seara stai pe terasă șapte familii, ceea ce e superb, curge râul pe lângă...E un loc superb, părăsit de soartă și de politic", mai spune el.
CITEȘTE ȘI Păcatele mele! Șeful Clinicii de Gastroenterologie și Hepatologie de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara vrea să meargă mai departe cu investițiile în zonă, deși spune că nu se pune, cel puțin deocamdată, problema recuperării banilor. Are în plan o păstrăvărie și câteva proiecte culturale, printre care un vechi cazinou al minerilor, de acum 180 de ani, pe care l-a luat în concesiune și vrea să-l refacă. "Era prăbușit tot și vreau să-i păstrez arhitectura. E un loc incredibil de frumos, curge un râu pe lângă el, în plină pădure de pini, undeva la 900 de metri de sat", a spus el.
Medicul crede că munca în turism e mai imprevizibilă decât cea din sănătate: în turism toți trebuie să fie mulțumiți, 100%. În medicină încerci să faci 100%, dar dacă pacienților nu le place rezultatul obținut cu un medic, se duc și se tratează la altul. În turism, în schimb, îți iei o săptămână de concediu și dacă o ratezi, mai pleci abia la anul. Dar turismul, spre deosebire de sănătate, atrage bucurii, mai spune Sporea, care explică: "În sănătate vin oameni bolnavi, față de turism, unde sunt oameni bucuroși, oameni veseli, iar dacă te porți frumos cu ei pleacă fericiți și cu sufletul deschis. Dacă vezi în fiecare zi oameni bolnavi, după o vârstă și după un timp te mai gândești că vrei să vezi și partea fumoasă a vieții. Turismul e varianta frumoasă a vieții".
