A câștigat primii bani la cinci ani, când i-a vândut unei vecine cireșele culese dintr-un pom din fața blocului, iar la 12 ani și-a cumpărat din banii lui o scroafă. Câțiva ani mai târziu a vândut telefoane mobile, iar în liceu, după ore, s-a apucat să zugrăvească apartamente și câștiga mai mult decât mulți oameni cu pregătirea profesională a tatălui său, adică inginer constructor. La 18 ani și-a făcut prima firmă și, câteva luni mai târziu, și-a convins tatăl să i se alăture în acest proiect. Acum la 31 de ani, cu afaceri anuale de 40 de milioane de euro și profit de 4 milioane de euro, pe care îi investește în business, dar și în proiecte sociale, timișoreanul Adrian Cionca spune că și-a dorit atât de mult să facă bani, încât, pentru el, mersul la muncă e o mare bucurie.
Părinților lui Adrian Cionca le-a fost rușine cu el pe când avea doar cinci ani și a cules cireșe dintr-un pom din fața blocului ca să le vândă unei vecine, iar din banii câștigați și-a cumpărat ciocolată. Nu știau atunci că vor trece mai puțin de zece ani până când fiul lor adolescent avea să câștige mai mulți bani decât ar fi visat ei vreodată.
La 12 ani, își dorea să-și cumpere un lanț, o brățară și un inel de aur, însă părinții nu au fost de acord cu el când i-a rugat să-i dea bani ca să-și atingă visul care azi îl face să zâmbească. Așa că și-a făcut niște calcule și, cu economiile din banii primiți în timp de la părinți, s-a dus în târg și și-a cumpărat o scroafă. "O creșteam la o casă pe care o aveau părinții mei la țară, unde făceau agricultură. Mi-am calculat că va face zece purcei pe care o să-i vând cu o sută de lei bucata și o să am 1.000 de lei cu care să-mi cumpăr lanțul, brățara și inelul de aur visate", povestește Cionca.
Spre disperarea lui, scroafa a fătat doar un purcel, pe care l-a vândut unui vecin, și cum în timp scroafa se îngrășase și valora mai mult, a vândut-o și pe ea, dar mai scump decât o cumpărase, așa că și-a permis, la limită, să-și cumpere bijuteriile dorite. "Le-am purtat până pe la 15 ani, când mi-am dat seama cât de caraghios sunt. Eram penibil, dar credeam despre mine că sunt cineva", își amintește el. Ulterior a făcut bani împărțind pliante de la Kaufland în cutiile poștale ale oamenilor, o muncă epuizantă, după cum spune. În primii doi ani de liceu a vândut telefoane, și câștiga din asta undeva în jur de o suta de euro pe lună, bani suficienți care să-i permită să ducă o viață bună ca elev. "Îmi cumpăram haine și tot timpul aveam ultimul model de Nokia", afirmă tânărul om de afaceri.
Apoi la 14 ani a primit o motocicleta cu pedale de la unchiul său, ceea ce i-a permis mai multă mobilitate. Era atât de entuziasmat că are propriul vehicul încât mergea chiar și iarna la liceu cu el îndurând frigul pentru 15 minute, față de drumul cu tramvaiul, care dura 50 de minute. Tot atunci s-a apucat de o nouă mică afacere: a dat anunț la ziar și așa, după orele de liceu, se ducea și zugrăvea apartamente vechi, comuniste. Câștiga deja în jur de 6-700 de euro pe lună din zugrăvit, sumă care îi dădea un confort financiar, povesteste Adrian.
În clasa a XII-a a convins-o pe sora lui, care era avocat, să-i arate modelele de acte după care se fac firmele, iar când a văzut cât e de ușor, s-a apucat să dea anunțuri în presă că înființează societăți comerciale. Îi consilia pe oameni și, în doar 40-50 de minute, câștiga cât alții în multe zile de muncă. Aveam modelul și doar înlocuia datele. Așa a înființat peste 20 de firme și, în paralel, zugrăvea în continuare apartamente. În decembrie 2006 a împlinit 18 ani și în ianuarie 2007 și-am făcut propria firmă. Cionca își amintește că oamenii din jurul lui n-au avut încredere în el că va reuși, pentru că era mult prea tânăr. Pe proaspăta firmă zugrăvea și renova apartamente, la început fiind singurul angajat, dar în scurt timp i-a mai angajat și pe alții. Și-a cumpărat prima mașină la patru luni după ce și-a făcut firma, o Dacie Logan pentru care a plătit 8.800 de euro în leasing. Omul de afaceri povestește că bucuria și satisfacția pe care le-a simțit când a ridicat Loganul de la reprezentață au fost incomparabil mai mari decât emoția resimțită la achizitiile următoare de mașini, chiar dacă acestea au fost unele de lux, care au costat peste 100.000 de euro fiecare.
Apoi, la doar șase luni de la înființare, l-a convins cu greu pe tatăl său să i se alature în proiect. "A fost destul de greu să-l conving, inițial a refuzat, dar și-a dat seama că eram de neoprit și a venit lângă mine. Le doresc copiilor să aibă un tată ca al meu, care nu m-a refuzat niciodată și mereu m-a încurajat, și chiar daca i se păreau lucruri riscante, mi-a dat aripi", recunoaște omul de afaceri. Un astfel de moment a fost atunci când și-a convins familia să-și ipotecheze apartamentul cu trei camere din Timișoara în care locuiau, ca să poată lua un credit de 103.000 de franci elvețieni, cu care a construit prima casă pentru vânzare. Au urmat alte case, iar în tot acest interval, de la 18 ani până la 31 de ani, a construit peste 1.400 de locuințe, majoritatea în Timișoara, cu excepția unui proiect în București, la Pipera. În ultimii ani, Cionca a construit apartamente și case într-un ritm de 180-200 pe an, iar acum, în timpul pandemiei, a sistat proiectele pe care le pregătea și care presupuneau construirea a 1.000 de apartamente și, respectiv, a 300 de case în zona de nord a Timișoarei. "O să încetinesc ritmul și n-o să mai încep 20-30 de blocuri odată, ci zece blocuri", spune el.
Grupul RPC, deținut de tânărul Adrian Cionca, reunește 12 firme cu afaceri în antreprenoriat general și în domeniul dezvoltării imobiliare în Timișoara și București, iar anul trecut a avut afaceri de 40 de milioane de euro consolidat și profit de 4 milioane de euro. Ce poate face un tânăr de 31 de ani cu atâția bani? Își cumpără elicoptere și yachturi, petrece nopțile în cluburi? Nimic din toate acestea, susține Cionca, și afirmă că visul său e să facă sau să finanțeze proiecte caritabile, printre care un Club RPC și centre de recuperare a dependenților de droguri.
Banii câștigați îi reinvestește în proiecte imobiliare și, cu o parte din ei, susține diverse proiecte caritabile, printre care recuperarea celor dependenți de droguri - fete și băieți, în două centre din București. "M-am gândit la segmentul acesta pentru că dacă aș fi dat unui om al străzii să mănânce, de exemplu, și mâine nu-i mai pot da, tot în stradă se va întoarce. Îi rezolv problema doar parțial. În schimb, dacă ajut la recuperarea un dependent de droguri, îi schimb total viața în bine. Un tânăr care se droga și care se recuperează își poate face o familie sau chiar o firmă, poate fi util societății și poate ajuta, la rândul lui, alte persoane. Restaurarea vieților celor dependenți de droguri îmi dă o satisfacție imensa! Este vorba despre restaurare fizică, psihică și spirituală 100%, nu doar dezintoxicare și supraviețuire! Aici, acești oameni pe care societatea îi respinge, sunt îngrijiți, iubiți, apreciați și încurajați să își atingă potențialul maxim. După terminarea programului, care durează un an, sunt capabili să se angajeze și să își întemeieze o familie, ceea ce înseamnă enorm!", explică Adrian Cionca.
Un alt proiect pe care îl finanțează este Club RPC - o serie de întâlniri lunare cu lideri din business, în care aceștia socializează și încearcă să-și rezolve problemele de familie și nu numai. "Societatea din ziua de azi deformează relația părinți-copii, iar timpul acordat acestora nu poate fi cumpărat cu atenții, telefoane sau bani. Am tot felul de prieteni care, după ce au venit la Club, s-au repoziționat față de soții și de copii. Unii sau s-au repoziționat față de angajați sau subordonati și și-au dat seama că nu sunt niște roboți care produc bani, ci un potențial în care să investească. Invităm speakeri români, americani, brazilieni, iar de două ori pe an făceam conferințe de familie într-o stațiune, pâna a venit pandemia", spune Cionca.
El a observat că oamenii care fac bani au un "modus operandi": în etapa întâi toți muncesc ca robii, ca să ajungă milionari, iar după aceea unii își dau seama că nu se mai regăsesc în propria lor viață și caută altceva. Așa ajung să-și abandoneze familiile sau, pur și simplu, să le trădeze. Adrian Cionca se declară un familist convins, care s-a căsătorit devreme, la 23 de ani, și are o fată de șase ani și un băiat de patru ani. Spune că petrece mult timp cu familia, aproape toate serile și toate wekend-urile, iar de cateva ori pe an pleacă doar el cu soția în minivacanță, în weekend.
Ce altceva mai poate face un tânăr de 30 de ani cu bani? Se gândește cum să facă și mai mulți bani și e tot timpul în căutare de noi oportunități de investiții, spune omul de afaceri. Nu crede că și-a stricat tinerețea muncind, pentru că a făcut-o cu mare pasiune. Și-am dorit atât de mult să facă bani încât, pentru el, mersul la muncă e o bucurie. "Cum le place altor tineri să meargă în cluburi, mie îmi place să fac bani. Un agent imobiliar mi-a făcut cea mai exactă caracterizare de până acum: <<Cionca nu mai face afaceri pentru bani, ci pentru o adrenalină>>. Eu aș putea să trăisc foarte bine tot restul vieții, dacă din momentul ăsta n-aș mai face nimic. Dar nu vreau să mă pensionez la 31 de ani, pentru că mai am multe de oferit".
