Afirmațiile șefului Autorității de Supraveghere Financiară, Valentin Ionescu, potrivit cărora România ar fi obligată să introducă polițele de asigurare obligatorii pentru trotinete sunt contrazise chiar de conținutul Directivei Europene care a fost adoptată în 2021 și care modifică normele anterioare privind asigurările vehiculelor. Specificațiile trotinetelor le execlud pe acestea din prevederile adoptate de Parlamentul European, relevă date analizate de Profit.ro..
Statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să reglementeze asigurările pe care proprietarii de vehicule trebuie să le încheie pentru terți, adică, pe românește, polițele RCA de răspundere civilă, care au ca scop să protejeze interesele celor accidentați de vehiculele asigurate. Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi este cea care precizează explicit această obligație, actul normativ având o definiție generală a vehiculelor: „orice vehicul cu motor destinat transportului pe uscat și acționat în mod mecanic, dar care nu se deplasează pe șine, inclusiv remorci, chiar și necuplate”.
Apariția noilor mijloace de deplasare, în special electrice, a determinat Comisia Europeană și celelalte instituții europene să ia în discuție modul în care este reglementată asigurarea obligatorie în cazul acestora. Așa a apărut noua directivă, Directiva (UE) 2021/2118 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021”, care modifică actul 2009/103/CE. În preambulul acestei directive se explică motivul adoptării ei: „De la intrarea în vigoare a Directivei 2009/103/CE, pe piață au intrat numeroase tipuri noi de vehicule motorizate. Unele dintre acestea sunt acționate de un motor pur electric, altele de echipamente auxiliare. Astfel de vehicule ar trebui luate în considerare la definirea noțiunii de „vehicul”.
Definiția respectivă ar trebui să se bazeze pe caracteristicile generale ale unor astfel de vehicule, în special viteza maximă constructivă și masa proprie maximă a acestora, și ar trebui să se prevadă că include numai vehiculele acționate exclusiv în mod mecanic. Definiția ar trebui să se aplice indiferent de numărul de roți ale vehiculului. Această definiție nu ar trebui să includă scaunele rulante destinate utilizării de către persoanele cu dizabilități fizice”. Teoretic, bicicletele electrice, trotinetele, qvadriciclurile electrice, dar și alte vehicule, intră în această categorie.
Dar, tot în preambul, se precizează mai departe: „Vehiculele electrice ușoare care nu sunt incluse în definiția noțiunii de „vehicul” ar trebui excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE. Cu toate acestea, nicio dispoziție a directivei menționate nu ar trebui să împiedice statele membre să impună, în temeiul dreptului lor intern și sub rezerva unor condiții care urmează să fie stabilite de acestea, obligativitatea încheierii asigurării RCA pentru orice echipament motorizat utilizat pentru transportul pe uscat care nu este inclus în definiția noțiunii de „vehicul” din directiva respectivă și pentru care, în consecință, directiva respectivă nu impune o astfel de asigurare.”
Mai mult decât atât, se explică în preambul și domeniul de aplicare așa cum l-au văzut legiuitorii europeni:
„Unele autovehicule sunt de dimensiuni mai mici și, prin urmare, sunt mai puțin susceptibile decât alte autovehicule să producă vătămări corporale grave sau daune materiale. Includerea lor în domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE ar fi disproporționată și nu ar fi adaptată exigențelor viitorului. Includerea lor ar submina, de asemenea, adoptarea unor vehicule mai noi, cum ar fi bicicletele electrice, care nu sunt acționate exclusiv în mod mecanic, și ar descuraja inovarea. În plus, nu există suficiente dovezi că astfel de vehicule de dimensiuni mai mici ar putea provoca accidente cu persoane prejudiciate în aceeași măsură ca alte vehicule, cum ar fi autoturismele sau camioanele. În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, cerințele de la nivelul Uniunii ar trebui, așadar, să vizeze doar vehiculele definite ca atare în Directiva 2009/103/CE.”
În consecință, Directiva 2009/103/CE a fost modificată inclusiv în definiția vehiculelor.
„1. Articolul 1 se modifică după cum urmează:
(a) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
„1. «vehicul»:
Articolul 1 (a) orice autovehicul acționat exclusiv în mod mecanic pe uscat, dar care nu se deplasează pe șine, cu:
(i) o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau
(ii) o masă proprie maximă mai mare de 25 kg și o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h;”
Așadar, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un vehicul pentru a putea fi obligat să dețină o asigurare de răspundere obligatorie sunt de viteză maximă și/sau de greutate. Prima condiție este să aibă o viteză maximă mai mare de 25 km/h. Trotinetele au o limitare de viteză de 25 de kilometri pe oră, deci nu îndeplinesc această condiție.
A doua condiție alternativă este de greutate, care ar trebui să fie peste 25 kg, și de viteză maximă, care ar trebui să fie de cel puțin 14 km/h. În acest caz, chiar dacă au o viteză mai mare de 14 km/h, trotinetele cântăresc sub 25 de kg. De exemplu, trotinetele Bolt utilizate în acest moment în București și în orașele din România cântăresc 19 kg, iar cele mai multe trotinete electrice care pot fi cumpărate din magazin pentru uz propriu au viteze maxime de 25 km/h și greutăți de circa 15 kg. Și în cazul celor cu viteze constructive mai mari, greutatea nu depășește limita impusă de legislația europeană.
De asemenea, așa cum se precizează și în preambul, bicicletele electrice nu sunt acționate „exclusiv mecanic”, atâta timp cât ele pot fi acționate și cu pedale.
Valentin Ionescu a adus ca argument noua directivă a UE, spunând că România este obligată să legifereze sistemul de asigurări obligatorii pentru trotinete. "Au fost prea multe situații la nivel european, diverse țări au reclamat diverse situații de accidente în care au fost implicate trotinetele așa cum a văzut și în România, se dorește și reglementarea acestor vehicule".
Potrivit prevederilor directivei adoptate în 24 noiembrie 2021, ea a intrat în vigoare după 20 de zile de la adoptare și va deveni obligatorie în termen de doi ani, adică din 2023: „Statele membre adoptă și publică, până la 23 decembrie 2023, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta”.
