Industria vinului devine tot mai verde: ce arată cifrele, în lume și în România

Consumul global a urmat același curs: 214 milioane de hectolitri, cel mai mic din ultimii 65 de ani. Cauza principală, spune OIV, sunt fenomenele meteo extreme provocate de schimbările climatice, iar concluzia pe care organizația o trage din propriile date e că industria vinului trebuie să devină „un far al sustenabilității". Nu e doar o țintă teoretică: pentru mulți producători, a devenit strategie de supraviețuire.

Se vede și în bani. Piața globală a vinului bio e estimată la aproape 30 de miliarde de dolari până în 2033, cu o creștere anuală de peste 10% (Grand View Research, Astute Analytica), iar Europa concentrează aproape 78% din cerere. Se vede și în detalii care par mărunte, dar se adună: „Bottle Weight Accord", inițiativă lansată în 2023 de Sustainable Wine Roundtable, cu retaileri și producători precum Tesco, Waitrose, Concha y Toro sau cooperativa bordeleză Les Vignerons de Tutiac, a redus greutatea medie a sticlei de vin de la 550 la 430 de grame, pentru 2,5 miliarde de sticle, aproape 9% din consumul mondial de vin. Rezultatul: 440.000 de tone de gaze cu efect de seră economisite doar în 2024-2025, echivalentul emisiilor unui oraș european de 150.000 de locuitori.

Ce înseamnă, de fapt, „verde"

Înainte de cifrele românești, o clarificare necesară: „bio", „ecologic" și „organic" nu sunt trei categorii diferite, ci sinonime cu aceeași acoperire legală, conform Regulamentului UE 2018/848. Niciun producător nu poate scrie „vin ecologic" pe etichetă fără certificare de la un organism de control acreditat: dacă eticheta o spune, certificarea deja există. Biodinamicul e altă poveste, un nivel suplimentar, cu certificare privată separată (Demeter, Biodyvin), bazat pe practici agricole proprii, nu pe legislația UE. Vinul natural rămâne o categorie emergentă, fără reglementare la fel de solidă.

În România, Domeniul Bogdan, din Dobrogea, e cea mai mare cramă certificată biodinamic: 154 de hectare, certificate atât ecologic, cât și biodinamic de Demeter International. Povestea a pornit în 2011, cu primele plantări; a urmat prima recoltă în 2014, primele vinuri în 2017, iar din 2020, prima gamă de vinuri biodinamice, Pătrar.

O nuanță pe care merită s-o reținem: o vie certificată ecologic nu produce automat un vin certificat ecologic, pentru că certificarea poate viza doar cultura, fără ca vinificația să respecte toate condițiile pentru statutul de vin ecologic. Iar sustenabilitatea unei crame e mai largă decât certificarea vinului: energia regenerabilă, consumul de apă, gestionarea deșeurilor sau ambalajele mai ușoare contează la fel de mult, indiferent dacă vinul din sticlă are sau nu o certificare bio pe etichetă.

România, în cifre

La 10 februarie 2025, România avea 499 de producători de vin înregistrați la Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV). În același timp, registrul agriculturii ecologice înregistra 109 operatori certificați în categoria „vin", aproape 22% din total, un procent departe de a fi marginal pentru o industrie despre care se crede, adesea, că încă privește sustenabilitatea ca pe o nișă.

Printre producătorii cu vin certificat explicit se numără 22 de crame și producători individuali, într-o distribuție care acoperă aproape toate regiunile viticole ale țării: Domeniile Franco-Române (Săhăteni, Dealu Mare), Vifrana (Constanța), Vigna, entitatea din spatele Cramei Petro Vaselo (Banat), Crama Delta Dunării / La Sapata (Tulcea), Cramele Recaș (Timiș), Viticola Sarica Niculițel sau Nachbil (Satu Mare).

Fondurile europene susțin direct conversia: un hectar de vie în conversie la ecologic primește 530 de euro pe an, iar după certificare, 479 de euro pe an de menținere, pe un angajament de minimum cinci ani. Cifrele explică, în parte, de ce conversia rămâne un calcul economic dificil, într-o perioadă în care producția scade sensibil.

Dincolo de vinul bio: energie, apă, infrastructură

Cea mai amplă listă de investiții „verzi" din industria românească a vinului nu vine neapărat de la cramele certificate ecologic, ci de la cele cu capital pentru investiții mari în energie și infrastructură. Cramele Recaș, care au și certificare bio pentru o parte din portofoliu, au instalat împreună cu E.ON 1.680 de panouri solare (20% din energia necesară vinificației), au dublat capacitatea stației de epurare și au înnoit 68% din flota de vânzări cu vehicule electrice și hibride. La Cotnari, un sistem fotovoltaic de 400 kWp, realizat cu Restart Energy, acoperă aproximativ un sfert din consumul intern și e estimat să economisească peste 2,5 milioane de euro pe durata sa de viață de 25 de ani.

La Jidvei, una dintre cele mai mari podgorii din Europa aflate în administrarea unui singur producător (2.500 de hectare), sustenabilitatea se vede în mai multe straturi. La crama de la Bălcaciu funcționează din 2019 un sistem de gazeificare a biomasei, care transformă tescovina în peleți folosiți pentru energie termică și electrică; 70% din deșeurile lemnoase sunt tocate și folosite ca îngrășământ natural, restul ca sursă de energie. La Tăuni, cea mai nouă cramă a companiei, vasele de fermentare cu cămașă dublă și izolație de 30 de centimetri păstrează frigul în interior, iar amplasarea pe coastă permite o ventilație naturală constantă: rezultatul e un consum cu cel puțin 30% mai mic decât ar avea o clădire echivalentă, închisă convențional. La Castelul Bethlen-Haller, clădirile destinate cazării sunt construite ecologic, cu consum redus de electricitate, iar serele ecologice, serele hidroponice și fermele proprii de animale susțin un model aproape complet de economie circulară: cu excepția cărnii de vânat, contractată tot local, tot ce se consumă la castel e produs acolo.

La Domeniile Averești, panourile solare acoperă toate clădirile complexului (400 kW instalați), cu un mic parc fotovoltaic propriu în plan pentru independență energetică completă. Consumul anual e de aproximativ 1.500 MWh, susținut de un grup electric de 500 kW și un generator de rezervă de aceeași putere. „Energie verde, sustenabilitate, facem tot ce ne stă în puteri", spune Claudiu Crețu. Tescovina rezultată din presare se întoarce, tot gravitațional, în vie, ca îngrășământ natural pentru sol.

Purcari Wineries Group, companie listată bursier, cu operațiuni în România prin Crama Ceptura, publică anual un raport de sustenabilitate aliniat la standardele europene de raportare (ESRS), un nivel de transparență rar în industrie, cu o țintă declarată de 80% energie din surse regenerabile și un program de extindere a irigării pe sute de hectare.

La polul opus tehnologic, dar tot în zona „verde", Crama Jelna, din Transilvania, a redus dependența de combustibili fosili renunțând parțial la tractoare: oile pasc printre rândurile de vie, pentru fertilizare naturală, iar caii înlocuiesc utilajele la unele lucrări. La Corcova, în Mehedinți, nu există o certificare formală, dar practicile sunt la fel de concrete: fără erbicide, iarba dintre rândurile cu soiuri roșii e păstrată deliberat, ca un competitor natural care absoarbe excesul de apă din sol și ajută la maturarea boabelor, iar culesul rămâne manual, cu selecție bob cu bob. La Crama Histria, în Dobrogea, fermentația spontană cu drojdii indigene și vinurile certificate vegan merg pe aceeași linie. În toate cele trei cazuri, fără o certificare organică formală, dar cu un impact la fel de real.

La Viile Metamorfosis, în Dealu Mare, 15 hectare sunt certificate bio din 2013 (Austria Bio Garantie), există un cazan pe peleți asistat de panouri solare, care acoperă, de altfel, și o parte din energia necesară cramei de la Vadu Săpat, iar apa de ploaie e colectată și refolosită separat. La Petro Vaselo, în Banat, pe cele 42 de hectare înființate în 2002, echipa de vinificație experimentează cu randamente foarte mici la hectar, deshidratare a strugurilor, criomacerări și vinificare fără sulf adăugat. Iar la La Sapata / Crama Delta Dunării, lângă Rezervația Biosferei Delta Dunării, în cea mai veche regiune viticolă a Dobrogei (Sarica Niculițel), solul nisipos și sărac, revitalizat de plante sălbatice crescute spontan într-o perioadă de pârloagă, e lucrat cu caii, pentru o intervenție cât mai minimă: Roberto Di Filippo, unul dintre fondatorii italieni ai cramei și vinificatorul ei, face el însuși asta, atât la via din România, cât și la cea din Italia.

O hartă în mișcare

Tabloul de ansamblu arată o industrie românească a vinului care se mișcă în aceeași direcție ca cea globală, deși la scară mult mai mică: nu doar mai multe vinuri cu etichetă ecologică, ci mai multă energie proprie, mai puțină apă consumată și mai puține resurse aduse din afară.

Veți regăsi multe dintre aceste crame și pe traseul emisiunii „România din Cramă în Cramă", realizată de Wines of Romania în colaborare cu Wines of Europe și ghidată de Marinela Ardelean: șapte episoade, șapte regiuni viticole, peste 80 de crame vizitate.

Emisiunea se difuzează la Prima TV începând din octombrie 2026, cu o ediție specială pe 1 decembrie 2026, de Ziua Națională a României.