Din 2012, comunitatea românească s-a întors, treptat, înapoi în România sau a emigrat spre țări cu o situație economică mai bună, precum Germania, Marea Britanie, Ungaria sau Italia, scrie El Periodico de Espana.
Sectoarele construcții și agricultură sunt cele mai afectate de retragerea forței de muncă românești: „Aducem oameni din zonele rurale din Ecuador și Columbia”, explică investitorii pentru presa spaniolă.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Daniela, în vârstă de aproximativ 40 de ani, tocmai și-a pregătit bagajul pentru zborul companiei Tarom către București de pe aeroportul Adolfo Suárez-Madrid Barajas. Spune că pleacă pentru o „problema personală”, dar că se va întoarce „la un moment dat”, deși ridică sprâncenele și înclină capul când o spune, scrie G4media.ro.
Nici ea, nici prietena care o însoțește, Daniela, nu au clar viitorul în Spania: „Adevărul este că a devenit foarte scump să locuiești aici, nu mai merită”.
„Înainte era mai ușor să găsești de lucru, iar acum ești angajat pentru câteva luni în industria hotelieră, îți dau 800 de euro pentru o zi întreagă, iar apoi te trimit la prăjit sparanghel. Dar asta doar dacă îți face contract. Se profită foarte mult” , explică Daniela, care nu exclude sa calce pe urmele surorii sale Adina.
La doar 41 de ani, s-a întors să locuiască în România alături de iubitul ei, după ce a lucrat 14 ani ca menajeră la Madrid: „Cu ce a câștigat urmează să-și cumpere o casă și să înființeze o firmă. Întotdeauna a fost clar că a vrut să se întoarcă”.
„În plus, nu e atât de mare diferența între aici și acolo”, intervine prietena ei, care pleacă și ea:
- „Acolo (în România, n.red.), de exemplu, nu plătești încălzirea pentru că în multe dintre case folosim lemne de foc [Aproape jumătate din populație. locuiește în mediul rural, unde sistemul de încălzire funcționează mai ales prin conducte care se alimentează cu căldura unei sobe de tip salamandră unde se ard lemne, n.red.]”.
Călătoria de întoarcere a Adinei nu este ceva excepțional, ci obișnuit în ultimii ani în rândul populației românești, care a devenit cea mai mare comunitate străină din Spania în 2012.
În acel an erau 833.764 de români în acte, deși numărul lor a depășit cu siguranță un milion, întrucât mai erau sute de mii care nu erau înscriși în bazele de date ale autorităților și lucrau la negru.
Din acel an însă, populația a scăzut treptat. Potrivit datelor oficiale, în Spania au rămas puțin peste jumătate de milion (556.204 mai exact) de români: adică țara a pierduti 277.560 în ultimul deceniu.
„Locuim aici, dar toți avem întotdeauna un picior în România”, explică Ica Tomi, președintele asociației spanio-române Salva.
„Dacă mă întrebi dacă vreau să mă întorc, spun „da, mereu”; sunt aici de 20 de ani, dar am ideea asta, deși voi trăi aici toată viața, cine știe”, spune această femeie, care consideră că fenomenul de emigrare înapoi în ea nu este atât de masiv și a cărei asociere ajută familiile cele mai nevoiașe, în principal romi, care au fost puternic lovite de criza coronavirusului.
