De ce este important: În prezent, legislația prevede că producătorii, procesatorii și comercianții sunt obligați să afișeze vizibil pe etichetă doar țara sau țările de origine pentru mierea de albine, fără alte detalii legate de amestecul de miere.
Inițiatorii arată că din producția de miere la nivel mondial, Uniunea Europeană acoperă aproximativ 13%, iar, în medie, în România se produc 20.000 tone de miere anual, cantitate care clasează țara noastră pe locul 3 în Europa, după Spania și Germania.
Efectivele au ajuns la aproximativ 1,47 milioane de familii de albine, iar aproape 40.000 apicultori sunt înregistrați la nivel național.
Peste 60% dintre ei sunt membri ai Asociației Crescătorilor de Albine, cu un efectiv de 900.000 de familii de albine.
”Anul 2025 s-a dovedit unul extrem de dificil pentru apicultura românească, cu pierderi masive atât la producția de miere, cât și la efectivele de albine. Producția de miere în 2025 a fost de 30% dintr-un an normal. (...) De asemenea, problema a fost amplificată de importurile masive de miere ieftină care au pus presiune pe apicultori”, mai arată autorii inițiativei.
Având în vedere că România, ca unul din primii producători de miere din Uniunea Europeană, se confruntă cu o serie de dificultăți privind comercializarea în UE, este necesară modificarea legislației privind etichetarea mierii în conformitate cu prevederile Directivei 1438/14 mai 2024, care modifică Directiva 2001/110/CE din 20 decembrie 2001 privind mierea.
Prin modificarea directivei sus-menționate, arată autorii proiectului, Comisia Europeană a revizuit legislația privind etichetarea mierii pentru a informa corect consumatorii și a contribui astfel Ia combaterea practicilor înșelătoare, care determină pierderi financiare importante apicultorilor.
Prevederile proiectului
(1) În vederea informării corecte a consumatorilor și a prevenirii inducerii în eroare cu privire la calitatea mierii, eticheta trebuie să conținî în campul vizual principal, indicarea țării sau a țărilor de origine în care mierea a fost recoltată.
(2) În cazul amestecurilor de miere provenite din mai multe țări, indicarea acestora se realizează prin menționarea fiecarei țări de origine în ordinea descrescătoare a ponderii în amestec, însoțită de procentul corespunzător fiecărei origini. Se adaugă o toleranță de maximum 5% pentru fiecare componentă individuală a amestecului, determinată pe baza documentației de trasabilitate a operatorului economic.
(3) Prin excepție de la prevederile alin (2), în cazul amestecurilor de miere provenite din mai mult de patru țări de origine, poate fi indicat pe eticheta doar procentul pentru primele patru țări de origine, cu condiția ca acestea să reprezinte împreună peste 50% din cantitatea totală a amestecului. Celelalte țări de origine se menționează în continuare în ordine descrescătoare a ponderii lor.
(4) Prevederile alin (3) nu se aplică în situația în care ponderea celei de-a cincea țări de origine sau a altor țări de origine este egală cu ponderea celei de-a patra țări de origine, caz în care se aplică regula generală prevazută Ia alin (2).
(5) În cazul ambalajelor care conțin o cantitate netă de miere de cel mult 30 grame, indicarea țărilor de origine se poate realiza prin utilizarea unui cod standardizat format din două litere, stabilit potrivit standardului internațional ISO 3166-1, cod alfa-2, în vigoare la data etichetării.
