Deși preocupările noastre imediate sunt mai degrabă fiscale, să nu uităm că povestea contează. Contează și cea de nișă cu privire la buget și cea de ansamblu, a aspirației naționale. Există un vis românesc sau ar trebui să existe? În ultimele decenii, conceptul de vis american promovat intens de mass-media a atras atenția multora, cu mult dincolo de teritoriul Statelor Unite. Pentru că reprezenta aspirația către succes, prosperitate și libertate, a fost ușor adoptat, ca atare, și de către români, poate într-un mod asemănător cu vestitele forme fără fond ale lui Maiorescu. Însă fiecare țară are propria sa identitate, propriul său potențial și, inerent, ca o consecință, propriile visuri. Dar care ar putea fi visul românesc al secolului XXI pentru români? Cât de mult sens are această grilă de interpretare pentru România, o țară în care suntem mai degrabă cinici decât aspiraționali?
În anii 1980, visul românesc era limitat și constrâns, în mare parte, de sistemul comunist. Principiul pe care l-am auzit, probabil, cu toții, de la părinții noștri - ai carte, ai parte - era parte a unui vis oficial românesc din acea perioadă. Educația era promovată ca fiind cheia succesului, iar românii căutau să-și depășească condiția socială prin muncă asiduă și educație superioară, conform cu principiile socialiste. Dincolo de discursul oficial, perioada comunistă a adus cu sine o vastă serie de constrângeri, limitând libertatea de exprimare, opțiunile de viață și oportunitățile pentru dezvoltare personală și profesională, chiar dacă, teoretic, acces la educație exista. În plus, așa cum ajungea să învețe fiecare în acei ani în care lipsea aproape orice, "descurcăreala” și locul în partid deveneau cu mult mai importante decât orice educație. PCR insemna si pile, cunostinte, relatii, nu doar primul - si unicul - partid al tarii.
Astăzi, în secolul nostru, după mai mult de 30 de ani de la căderea sistemului comunist, România s-a transformat semnificativ, dar încă se confruntă cu provocări majore. România care ar putea să fie este, cel puțin din perspectiva mea, o țară modernă, cu o economie competitivă, instituții solide și cetățeni activi într-o societate democratică. Visul românesc ar putea, deci, să se bazeze pe trei principii fundamentale: educație, inovație și coeziune socială.
O societate educată este una capabilă să se adapteze schimbărilor rapide și să abordeze provocările cu încredere. Este o societate care nu se teme de viitor, ci îl influențează în interes propriu. Mai mult decât atât, o populație educată va fi întotdeauna mai capabilă de a înțelege principalele mize si de a se angaja într-un discurs public coerent, cu șanse mai mari de a influența politicile publice în mod constructiv. Investiția în învățământul de calitate ar trebui să fie o prioritate absolută și constantă pentru guvernanții noștri. Conform studiilor sociologice, majoritatea românilor pleacă din România și nu se mai întorc din motive ce țin mai ales de societatea în care trăiesc și mai puțin de condițiile financiare. Educația poate ridica întreaga societate la un nivel de care să fim mulțumiți (dacă nu mândri), nu care să ne facă să ne dorim să plecăm.
Pentru a progresa și a rămâne relevanți ca țară într-o lume în continuă schimbare, trebuie să promovăm tot ceea ce ține de inovare: cercetarea științifică, tehnologia de vârf și antreprenoriatul, ca forțe care împing economia țării spre mai bine, spre evoluție. Prin investiții în inovare, putem să ne valorificăm mai bine resursele de orice natură și să dezvoltăm sectoare cheie ca IT-ul, sănătatea, energiile regenerabile și industriile creative. În actualul context internațional, inovația ne poate duce în prim-planul economiei globale și poate oferi oportunități de dezvoltare durabilă pentru societatea românească.
Coeziunea socială poate reprezenta cel de-al treilea pilon al visului românesc. Avem nevoie de o societate în care toți cetățenii să aibă șanse egale la prosperitate și fericire. Un contract social solid între statul român și cetățeni ar trebui să asigure un nivel minim de trai decent, servicii sociale de calitate și inclusive. Combaterea sărăciei și a inegalităților trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern, indiferent de culoarea politică, pentru că o societate fracturată este o societate vulnerabilă. Fiecare persoană trebuie să aibă șansa de a se simții valorizată și respectată în comunitatea sa, pentru că altfel vom continua să fim exportator net de creiere și forță de muncă mai mult sau mai puțin calificată.
Lipsa unui "vis românesc" materializat într-un plan de țară poate avea consecințe negative asupra dezvoltării noastre. Un discurs public fără viziune clară poate conduce la decizii haotice sau la o abordare predominant reactivă pe plan intern și extern. Trăitul de pe o zi pe alta merge mână în mână cu decizii majore luate în același fel. Naționalismul extrem, acest surogat dăunător de vis românesc, poate distorsiona prioritățile și poate crea tensiuni interne sau în relațiile cu alte țări, afectând astfel economia României și, inevitabil, nivelul de trai și dezvoltarea generală a societății. În plus, lipsa viziunii guvernamentale și societale împiedică dezvoltarea calitativă și cantitativă a clasei de mijloc și poate agrava fenomenul excluziunii sociale care deja afectează grav România.
În concluzie, "visul românesc" pentru secolul XXI ar trebui să fie bazat pe educație, inovație și coeziune socială. Definirea unei viziuni ferme pentru România actuală și pentru "România care ar putea să fie" este esențială pentru a ne îndrepta către un viitor cu adevărat mai bun. Un contract social solid, de încredere, între stat și cetățeni va întări coeziunea socială și va asigura dezvoltarea sustenabilă a țării noastre. Haosul și reactivitatea pot fi evitate printr-o abordare strategică bine pusă la punct. Cu un "vis românesc" comun, putem construi o națiune mai prosperă și mai unită, în care fiecare cetățean să aibă șansa să își împlinească potențialul și să trăiască o viață mai bună.
Acum, să revenim la întrebarea de la început. Având în vedere cele de mai sus, care ar putea fi visul românesc al secolului XXI pentru români? În primul rând, ar trebui să fie un vis al principiilor, care să conducă la efecte pozitive în viața de zi cu zi. Pentru marea majoritate a românilor, "visul românesc" ar putea însemna un mediu de trai confortabil și sigur, acces la educație continuă de calitate pentru sine și pentru copiii, oportunități de dezvoltare profesională și personală, dar și timp pentru familie și pentru a-și urma pasiunile. O casă proprie, un venit stabil și predictibil și oportunități de creștere și investiții ar reprezenta reperele unui viitor prosper. De asemenea, o societate în care, mult mai mult decât astăzi, meritocrația primează și unde munca și capacitatea profesională și personală sunt recunoscute și recompensate corespunzător ar fi o parte importantă a visului nostru românesc. Pentru români, visul românesc, un vis european si global, de altfel, ar putea însemna să fie parte a unei comunități active și inclusive, cu instituții transparente, empatice și solidare, cu oameni care se ajută reciproc, astfel încât să contribuie la crearea unei Românii cu adevărat de succes.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
