Motto:
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Traducerea în chineză a cuvântului criză se realizează prin două simboluri. Traduse separate, primul simbol înseamnă pericol, iar cel de-al doilea înseamnă oportunitate. Pericolul este evident, mesajele de panică care vin din toate părțile. Ni se picură obsesiv pe toate canalele de la presă scrisă, televiziuni, radio, internet, evoluția numărului de morți, de cazuri noi, Italia, Spania, America, Covid etc. Se vorbea până acum trei săptămâni de teoria gândirii pozitive, acum, pauză. Toți așteaptă soluții mesianice de la Guvern (că deh, acum trebuie scris cu G mare din simplul motiv că mai mulți oameni se roagă la el decât la divinitate).
Despre oportunități, Doamne ferește! De unde? Nu vezi că se prăvale cerul pe noi? Stăm acasă!!! Share-uim toate tâmpeniile, facem concurs de care este cea mai bună glumă pe seamă covidului vieții făcându-ne planuri doar despre timing-ul mersului la cumpărături. Să căutăm soluții? La ce? Noi? Dar cine suntem noi să căutăm soluții? Avem guvern!
În această panică generală primesc un telefon de la un prieten, cu care obișnuiam să jucăm fotbal în fiecare miercuri, să mă întrebe de o problemă deh!, fiscală. Că este un restaurant care livrează mâncare medicilor. Așa, spun eu. Banii provin din donațiile oamenilor care vor să facă puțin bine. Foarte frumos! Este vreo problemă dacă strâng eu banii într-un cont personal și apoi să plătesc acestui restaurant meniul, care costă 17 lei, pentru un doctor? Contabilul din mine urlă revoltat: trebuie o organizație non-profit ca să nu ai niciun risc. Doamne ferește, ne prinde Guvernul! (au încăput în aceeași propoziție).
Iau telefonul și îl sun pe Dragoș, temerarul de la Red Angus cu ideea. Surpriză! Fuseserăm colegi de panel la o conferință cu două săptămâni înainte. Salut, Marcel, Salut, Dragoș și-mi povestește ideea lui: Facem mâncare, livrăm medicilor, sumele sunt primite cu titlul de la oameni, valoarea mesei fiind de 17 lei, ce include o supă, un fel principal și o apă. Încasările se fac de la diverse persoane și/sau firme cărora li se facturează, dar livrarea se face către spitale. Contabilul din mine urlă din nou: dar pierzi bani la “afacerea asta”! El răspunde calm: da, dar ajutăm și noi cum putem și măcar nu dau toți oamenii afară. Frumos!
Iau telefonul și o sun pe Corina (Coco pentru prieteni) de la Liceul Teoretic Școala Mea/Fundația Mea! Îi povestesc proiectul și spune – Sigur! Ajutăm și noi. Avem un cont pe care nu îl folosim, putem încasa în el și apoi plătim tot ce este nevoie, transparent, putem publica și extrasele de cont! Doamne ferește, zic, ce cretin ar putea bănui că cineva s-ar gândi să facă bani din așa ceva? But, you never know!
Mă gândesc mai bine și-mi aduc aminte că mai am prieteni și clienți în Horeca: sun doi dintre ei, care zic: sigur! Dacă ai nevoie, ajutăm și noi! Îl sun pe Orlando de la Profit.ro, îi spun ideea și spune simplu: spune ce ai nevoie și punem și noi umărul!
Vorbeam la început de oportunități. Iată una: putem face ceva împreună.
Ce anume?
Avem grijă de cei care sunt în linia întâi în luptă cu aberația asta venită să ne schimbe tot ceea ce știam despre viață, iar în cazul în care se strâng fonduri semnificative, putem începe livrările și către persoanele care aparent sunt cele mai afectate de acest virus, respectiv către cei cărora li se recomandă să stea în casă (vârstnici și persoane aflate în carantină). Dacă, Doamne ferește, spitalele nu mai pot primi cazurile infectate și decizia va fi de asistență medicală la domiciliu, putem facilita transportul tratamentelor către pacienți. De asemenea, încercam să dăm o gură de oxigen și celor din Horeca, respectiv celor care nu au ales soluția facilă: concediem sau dăm în șomaj tehnic și vedem noi!
Cui ne adresăm? Celor ca noi
Pentru cine? Medici, Asistenți medicali, persoane izolate cu vârstă peste 65 de ani, persoane carantinate.
Cu cine vrem să lucrăm? Manageri Spitale, Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, Primarii și toți cei implicați în acțiuni de protecție socială.
Cred că ar fi timpul să încercam să-i sprijinim pe cei care încearcă să facă ceva în această perioadă. Cum spuneam, criză înseamnă pericol și oportunitate, dacă nu va place oportunitatea, mult succes în față pericolului!
În încheiere eu aș propune să mai uităm puțin de Miorița și resemnarea ciobănașului în fața morții și să mai facem și ca Vitoria Lipan, să luăm și noi Baltagul ăla din cui și să pornim la luptă, demonstrându-i domnului Nechifor Lipan că se înșeală când spunea “Nimenea nu poate sări peste umbra lui!”
Noi incepem acum si asteptăm mesajele voastre la:
1. [email protected]
2. [email protected]
3. [email protected]
Marcel Vulpoi este Conferențiar universitar doctor la Academia de Studii Economice (ASE) și General Manager al companiei de consultanță Vulpoi&Toader Management (VTM)
