Milionarii – indiferent de valută – nu prea mai intră în vizorul presei. Bine, dacă ne referim la Zimbabwe sau chiar la Venezuela, a fi milionar nu intră deloc în contradicție cu a fi sărac lipit. Dar oricum, chiar și milionarii prosperi au devenit neinteresanți, și asta nu de ieri de azi. Ca să te bage ziariștii în seamă realmente trebuie să fii măcar multimilionar, dacă nu chiar miliardar.
O scurtă privire istorică ne arată că, în timp, statutul de milionar s-a demonetizat, în toate sensurile – și nu folosim întâmplător acest cuvânt. Astfel, potrivit datelor oficiale, la 1900, Statele Unite aveau o populație totală de circa 76 milioane de persoane, din care doar vreo 10.000 de americani dețineau averi de cel puțin un milion de dolari, adică 0,013%.
La finalul anului trecut, 2016, SUA ajunseseră la o populație de 323 milioane persoane, din care aproape 1,5% erau milionari, respectiv 4,8 milioane.
Pe scurt, populația generală americană a crescut de peste 4 ori în intervalul 1900 – 2016, în timp ce contingentul de milionari s-a majorat de nu mai puțin de 480 de ori în aceeași perioadă.
Bineînțeles, PIB-ul american s-a majorat și el exponențial în ultimii peste 100 de ani, dar să ne aducem aminte că acesta e legat de prețuri, iar prețurile de bani. Dezvoltarea economică din America și de aiurea, adică creșterea cantității și calității de bunuri și servicii și prosperitatea asociată acestora, este incontestabilă, dar adesea scapă din vedere aspectul monetar al poveștii.
La 1900, în America era în vigoare etalonul aur, iar valoarea dolarului era fixată prin lege la echivalentul a 1,67 grame de metal prețios. Valoarea totală a masei monetare era de 7 miliarde de dolari, iar cu un dolar puteai cumpăra o pereche de pantofi buni din piele. La nivelul anului 2010, masa monetară crescuse peste 13 mii miliarde de dolari, adică se majorase de aproape 1.900 de ori. Ce mai puteai cumpăra cu un dolar? Dreptul de a downloada legal un cântec de pe iTunes.
Între timp, s-a renunțat la etalonul aur, dar și, în general, la orice formă de disciplină monetară. Dobânzile au fost coborâte, la nevoie, până aproape de zero, iar relaxarea cantitativă, prin cumpărare de active financiare cu monedă nou-emisă, s-a transformat din excepție în regulă. Nu e, deci, de mirare că statutul de milionar s-a demonetizat odată cu... moneda.
Ca să dăm doar un exemplu: mulți au ajuns milionari pur și simplu ca urmare a exploziei prețurilor pe piața imobiliară, determinată de reducerea artificială a dobânzilor, care le-a scumpit casele și vilele. Creștere de preț care le-a permis să obțină bani mai mulți din credite gajându-și imobilele și, deci, să beneficieze cu prioritate față de alții de relaxarea politicii monetare.
