Premierul Victor Ponta și-a legitimitat cei aproape 3 ani și jumătate de guvernare, din aprilie 2012 până în noiembrie 2015, pe susținerea mulțimii, în fața căreia a invocat obsesiv și în orice circumstanțe 7 milioane și jumătate de voturi pentru demiterea lui Băsescu în 2012.
El s-a revendicat de la scorul în alegeri al defunctei USL și, mai ales, s-a crezut liderul providențial născut din furia protestelor care l-au determinat pe Emil Boc în 2012 să își depună mandatul.
Marea pată pe onoarea personală a lui Ponta, plagiatul, dovedit de universitatea care i-a acordat titlul de doctor și de care a încercat să scape chiar și prin legi modificate de Guvern, a fost ascunsă tot prin invocarea sprijinului popular.
După catastrofala surpriză a pierderii alegerilor prezidențiale, în urmă cu un an, Ponta a intrat în etapa psihanalizabilă a negării realității, inhibându-și orice gând serios de demisie.
Cercetarea penală pentru corupție și spălare de bani în cazul Rovinari-Turceni l-a clătinat în cele din urmă pe Ponta, care, după controversatul concediu medical în Turcia și trimiterea în judecată, a renunțat la șefia PSD... pe Facebook.
Puterea negării l-a făcut pe Ponta să se închipuie apoi și să se declare drept un “tehnocrat” în fruntea unui Guvern.
Soarta i-a dat un ultim avertisment lui Victor Ponta atunci când principalul aliat politic al PSD, vicepremierul UNPR Gabriel Oprea, a fost implicat în sacrificiul polițistului Gigină pe altarul interesului “profesional” al unui ministru care se grăbea cu coloană oficială spre locuri numai de el știute.
Ponta a evitat să-l demită pe Oprea pentru abuzul evident, știind de data aceasta că mulțimea nu-i mai poate asigura locul la Palatul Victoria, în condițiile în care nici partidul nu-l mai ascultă.
Tragedia de la Colectiv a scos însă la lumină faptul că statul, despre care Ponta susținea că se modernizează și se dezvoltă economic în urma austerității lui Boc, este măcinat de toate racilele corupției, incompetenței și iresponsabilității pe care le incrimina premierul demisionat la guvernările anterioare.
Birocrația funcționarilor din ministere, în combinație cu lăcomia și iresponsabilitatea patronilor de cluburi și cu lipsa de capacitate instituțională a autorităților locale, au condus la dezastrul de la Colectiv, susținea cu o zi înaintea demisiei, premierul Ponta.
Ce știa Ponta și nu a mărturisit era că birocrația se afla chiar în Palatul Victoria: Guvernul a fost cel care timp de patru luni a întârziat să adopte normele de aplicare a unei legi împotriva incendiilor. Normele stabileau exact că autoritățile puteau închide clubul Colectiv înainte de tragedie.
Marele Martor și Actor al ambelor demisii de prim-miniștri, Boc și Ponta, rămâne doctorul Raed Arafat, fondatorul SMURD, pe care mulțimea s-a mobilizat să-l apere când Traian Băsescu l-a apostrofat că se opune reformelor din sănătate și care, în mandatul lui Ponta, a fost secretarul de stat la Interne responsabil cu situațiile de urgență, cu obligația de a veghea pentru elaborarea la timp a normelor care puteau salva viețile victimelor de la Colectiv.
După ce a încercat un sacrificiu de îmbunare a sorții, marți seară, când mii de tineri înconjurau sediul Guvernului, prin demiterea șefului ANPC, Ponta s-a văzut forțat, miercuri dimineață, să părăsească Palatul Victoria, ca și Boc, în huiduielile mulțimii, mobilizată pe Facebook, despre care încă își închipuia că îl poartă pe brațe.
