Întrebare la Radio Erevan: Este posibil să impui o plafonare de marjă (de fapt adaos comercial) de la producător până la consumator numai 10% în comerțul alimentar? Ungaria anului 2025 zice că DA
Răspuns Radio Erevan: E posibil, domnule Viktor Orban - v-am recunoscut după întrebare -, dar cu rafturile pline doar de muștar expirat de Tecuci și cu fulgi de creveți Vietnamezi, cum era țara vecină a Dvs. în anii ‘80; d-le Daddy de Teleorman, știm că ați fi vrut și Dvs. așa ceva - pe vremea când aveați o funcție mai înaltă decât emisiunea culinară de la TV - Ghinion! Iar Dvs., dle Piedone, mai bine vă opriți!
E un fapt că trăim CRIZE SUPRAPUSE: nici bine nu am trecut de Pandemia C-19 și rupturile din lanțurile de aprovizionare trans-continentale, că ne-am trezit cu un mare război în proximitate, o criză politică dublată rapid de una energetică și de aici de afectarea industriilor grele, energofage din toată Europa. Rebelii houthi din Yemen forțează vapoarele să ocolească toată Africa, iar gripele porcină și aviară decimează mari ferme din Europa și America. Agricultura regiunii noastre central-europene și a flancului sudic balcanic a fost și ea afectată de uriașele recolte ale Ucrainei atacate și de disperarea vecinilor de la nord-est de a vinde ieftin, cash-ul fiind util apărării țării lor.
Populația simte aceste crize mai ales pe propriu buzunar, iar COȘUL de ALIMENTE este cel mai DUREROS – din România până în Europa de Vest și chiar bogata SUA (ați auzit de criza de ouă de azi).
În aceste condiții, politicienii POPULIȘTI ai regiunii central europene “CEE” și balcanice “SEE” au scos de la naftalină o “soluție” din manualele Marxist-Leniniste ale Comitetului Central al Planificării R.S.R. (sau omoloagele comuniste) și lovesc la greu COMERȚUL “IKA” (marile rețele internaționale), însă prin ricoșeu cad victima și LKA (rețelele locale, cu acționariat autohton), dar și producătorii agro-food. Pentru că Economia are niște legi imuabile, chiar dacă parametrii acestor legități nu sunt ficși ca în Matematică (π = 3,14…) sau Fizică (g = 9,8 m/s2).
Spre exemplu, UNGARIA vecină, în mandatele lui Viktor Orban, a tot plafonat prețuri în comerțul alimentar și cu carburanți, iar efectele au fost 2: pe termen scurt s-a raportat stahanovist o scurtă scădere a inflației, dar pe termen mediu au apărut PENURII, ungurii începând să treacă granițele pentru aprovizionare, iar pe termen mediu-lung țară vecină a fost – în majoritatea perioadelor considerate – a ajuns de fapt CAMPIOANA INFLAȚIEI din cadrul U.E. din perioada recentă. Exact că un balon, când strângi într-o parte aerul se duce în cealaltă parte.
Ultima găselniță a Ungariei orbaniste a fost să PLAFONEZE la 10% “marja” brută a etajului de comerț
Ungaria a decis recent să PLAFONEZE la 10% “marja” (corect se zice ADAOS comercial când pleci de la preț producător luat că 100%, marja calculandu-se invers: cât rămâne net comerciantului din 100% preț la raft, la consumatorul final). Imediat au apărut știri cu laude: produsul X avea marja 129% față de preț producător; imposibil, era clar adaos, marja se calculează astfel 129 / (100 + 129) = 129 / 229 = 56%. Iar apoi s-ar fi înjumătățit prețul produsului.
Nu neg că ar fi putut exista abuzuri și comportament speculator din partea comercianților; ei se bazează pe << Asimetria Informațiilor >> mai ales în cazul produselor rare. Marile rețele IKA au ca model de business să vândă LOGISTICĂ și putere de negociere (a marjelor în jos) pentru produsele ultra-cunoscute, de bază, brand recognoscibil, respectiv DIVERSITATE: asta implică că aduc în atenție produse rare de nișă, dar aici ele își vor pune marja înaltă.
Dar faptul că s-a raportat “succes” în cazul X și Y pe mine mă duce cu gândul că se LICHIDEAZĂ STOCURI. Pentru că cine mai vrea să facă Comerț (și imediat după urmează întrebarea încă mai dură, cine ar mai putea să facă Producție fără a avea asigurată desfacerea?) când tu deja ești pe MARJE NEGATIVE ?!
Mă refer la adevărată marja, cea calculată corect. Pentru că dintr-un adaos de 10% nu ai cum, Matematic / Aritmetic și Economic / Financiar să ieși decât pe pierdere; în vreo 97% - 99% din cazuri.
Am dat consultanță multor producători din România de carne & mezeluri, lactate și branzeturi, ouă, legume și fructe, vin, miere ș.a. Dar și câtorva comercianți: de la distribuitori de legume și fructe la mici rețele locale. Știu cam cât este “marja brută” a etajului de Distribuție en gros și Comerț en detail (azi îi zicem pe Engleză: Retail): între 30% și 35%. În final, cu toate costurile afacerii, marja netă e de 3%-4%.
Bineînțeles că variază cu felul produsului alimentar – carne sau lactate sau legume / fructe sau panificație sau zaharoase; cu perisabilitatea sa, necesarul unui lanț de frig sau nu, poziționarea ieftină sau medie sau premium a produsului, proximitatea magazinului față de centru sau cartierul-dormitor, la aspectul sau low-cost / depozit sau premium. Toate astea costă diferit, dar toate se plătesc la finalul zilei, într-un fel sau altul. PROXIMITATEA îi costă pe comercianți la chirie, dar ție îți economisește timp.
Dar nu îmi pot imagina din 100 de produse alimentare și băuturi și tutun mai mult de 2-3 care să iasă pe marja netă pozitivă plecând de la un ADAOS (sau marja totală brută per segment distribuție & retail) de <10%. De fapt, la un adaos de maxim 10% avem o marja brută pe segment comercial de 9,1% ( 90,9 plus 9,09 = 100 lei preț raft). Pur și simplu, ca să iasă profitabil, așa un produs trebuie să fie foarte scump (ca cei 9,1% să însemne ceva), fie să aibă o rată de ROTAȚIE la raft imensă.
Iar aici cădem în altă discuție pentru care politicienii populiști îi lovesc exact pe producătorii autohtoni. Știm cu toții că orice magazin ține o Coca Cola / Pepsi, o gumă Wrigley sau Orbit de la multinaționalele cu nume omonime. Ei bine, ca mic producător trebuie să mizezi pe politica de a aduce DIVERSITATEA la rafturi a marilor supermarketuri și mai ales hipermaketuri (formatele mari au spațiu).
În urma plafonarii marjelor, primii și cei mai loviți sunt micii producători locali și nou-intrații pe piață
Automat tu, ca mic producător, nu ești în poziția în care oamenii să meargă robotic să ia CocaCola de pe raft. Trebuie să comunci, trebuie să îi tentezi și să oferi discounturi; dar chiar și așa rotația ta va fi mai lentă până îți faci acel public fidel.
Care să se întoarcă mereu și mereu și să CAUTE în mod voluntar produsul tău. Nu doar din curiozitate.
Politicile populiștilor din Europa de Est și Balcani până la Cuba și Venezuela fac două rele majore: în primul rând, comercianții vor fi tentați c ca după epuizarea stocurilor, să elimine treptat toate acele produse cu marja negativă (și am estimat mai sus că la 9,1% plafonarea per marja sau 10% per adaos, probabil 97 / 100 se regăsesc aici).
În faza a 2-a vor înlocui toate produsele care dau diversitatea și concurență reală piețelor noastre din Europa unită (U.E. și EFTA și UK – un spațiu cu vreo 550 milioane de locuitori / consumatori), într-o DISTOPIE cu rafturile pline doar de produse ultra-cunoscute care au norocul că se rotesc rapid la raft. Și care prin viteză rotației ar putea ajunge să fie profitabile în final pentru comerciant și la marje plafonate ale etajului Distribuție-Comerț de <10%.
Ghici cine vor fi dați afară de pe rafturi? Marile mulți-naționale? Nicidecum! Poate vreo brânză bună de nișă din Franța și Olanda și Italia.
Dar în marea majoritate vor suferi chiar producătorii autohtoni, pe care populiștii au zis că îi apară. A propos, vă amintiți așa-numitul << BOICOT al supermaketurilor / noi cumpărăm din PIEȚE >>, importat și la noi pe 10 Februarie 2025, dar care în Croația, BosniaH, Bulgaria, Muntenegru e deja la a 5-a ediție?!
Ca paranteză, piața de Comerț retail “IKA”, formată azi din 9 mari lanțuri cu capital străîn (al 10-lea fusese Cora), este ULTRA-CONCURENȚIALĂ și asta se vede în rezultatele financiare publice din ultimii ani: Cora era pe PIERDERI (neajungand la economiile de scala necesare; la fel se vânduseră anterior Billa sau Real al grupului Metro sau Gima s.a.); cei ieftini “Discounterii” au marje nete de 2%-3% și au fost crunt loviți de acel impozit pe cifra de afaceri de peste 50 mil. euro care n-a ținut cont de sector sau de modelul de business; alții au 3%-4%-5% (ex. Carrefour sau MegaImage), iar această este cam media sectorului Retail în România: între 3% și 4% marjă netă profit net / cifră de afaceri anuală.
Iar în vârf sunt 2 jucători cu capital din Germania, care au însă marje de 7% - 8% anual din cu totul alt motiv: da, primul e cel economic, de eficiență, când ajungi la un rulaj de 4-5 miliarde euro anual ai “economii de scală” și costurile tale fixe se împart la un volum mai mare de mărfuri vândute și ai profit cu un procent sau două peste concurenții tăi.
Dar germanii din vârf (grupul Schwartz) au de fapt 2 afaceri în una: ei nu achita CHIRIE ca cei de capital din Franța sau Belgia-Olanda, astfel că din acei 7-8% trebuie să își remunereze și afacerea IMOBILIARĂ (chirie 0, dar au investit capital masiv prin construcția de magazine proprii, de la teren și până la clădire).
Pe lângă aceștia mai sunt și cei cu capital local, LKA – între care La Cocoș se distinge că ambiții asumate, dar și comerțul “Tradițional”, așa numitele << mum & daddy shops >>, afacerile de familie fără rețea.
MARXIȘTII pe stil nou desconsideră și ei orice nu e producție materială / << ce se naște din pisică >>
Dar de ce le zic MARXIȘTI, când ei în politică internă au tente mai degrabă neo-fasciste (nu zic aici de Cuba sau Venezuela, ci exact de vecinii noștri est-europeni)? Păi din două mari motive: inspirația care le-a venit evident de acum 4-5 decenii din NOMENCLATOARELE comuniste, dar mai revelatoare este IDEOLOGIA care transpare fără echivoc din cerința [ex. ANPC] afișării << prețului la PRODUCĂTOR >>.
Pentru că FETIȘUL producătorului DE BUNURI MATERIALE este clar MANTRA marelui bărbos burghez născut dintr-o familie înstărită de evrei din Germania, educat în Germania și afirmat global din Anglia, care a teoretizat suferința muncitorilor industriali fără a fi lucrat în uzina vreo zi din viața sa și fără să știe ce este grijă zilei de mâine sau măcar celebra butadă contemporană << ești sărac când îți rămâne multă luna la finalul salariului >>.
Pentru Comuniști, atât intelectualii cu IDEILE, cât și COMERCIANȚII nu produceau valoare în mod real (mă rog, marxiștii îi zic “PLUS VALOARE”); aceste “categorii” erau TRÂNTORI ce nu produceau nimic sau SPECULANTI perfizi, doar MATERIA conta la materialistii-dialectici. Li se permitea să traiscă, erau TOLERAȚI, dar cumva la periferia societății, închistați sub nomenclatorul: << să fie maxim 10% pentru întreg etajul de logistică și comerț, așa a hotărât tovarășul … de la Comitetul Central al Planificării >> !
Acum să revenim din paranteză istorică și să vă dau măcar 2-3 exemple din viață noastră de zi cu zi:
APA MINERALĂ, care pe gândirea marxistă are un Adaos (“marja”) de 17141% * = ( 100% / 0,58% ** - 1 ) = ( 0,02 RON / 3,45 RON ) de la costul efectiv al apei ca “materie prima” la imbuteliator ca redevență achitată Agenției Resurselor Minerale a României (ANRM) și până la raftul cu PET aranjat la bax sau la raft în magazin.
De fapt, apă minerală – chiar dacă pare un produs cu nume că Borsec, Dorna, Bucovina, Tușnad s.a. – de fapt e mai mult un SERVICIU: și tu ca turist te poți duce în stațiunile balneoclimetarice cu aceleași nume și îți vei lua apă GRATIS de la izvor - Primăria locală de obicei plătește acest lucru, izvorul este gratuit. Dar chiar vei merge până acolo de câte ori ți se face sete?! Are sens? Ai calorii de ars & benzină?
Putem consideră că apa minerală e mai mult un serviciu decât un produs, cam ca APĂ la DOZATOR (La Fântâna, Cumpăna s.a), sau ca cea potabilă de la robinet (Apă Nova).
E un SERVICU LOGISTIC plus un serviciu de sănătate publică: ei garantează că bem o apă tratată, fără germeni, din izvoarele inscripționate pe eticheta; dacă mergi pe gândire marxistă, poți să te revolți: producătorii și-au pus o un adaos / “marja” de 172 de ori cât prețul materiei prime. Sau plus 17141%.
Dar marja se calculează invers: cu CÂT PROFIT rămân marile firme Romaqua (îmbuteliatorul Bosec, lider piață) sau Bucovina (Rio) sau Dorna (Coca Cola)? Atenție! DUPĂ toate costurile: fabrică și amortizarea utilajelor ei, salarii și CAS(S) și alte taxe și contribuții, electricitate și gaze și combustibil transport, locul ei la raft din magazin. Nu știm la Coca Cola / cu mărcile Dorna și Poiana Negri pentru că ei vând mai degrabă băuturi dulci și nu putem estima marjele apei, dar la liderul pieței Romaqua/Borsec marja netă e între 8% - 10% anual în ultimele decenii.
* OK, am exagerat, de la apă îmbuteliată franco-fabrică până la PET-ul din bax de pe raft nu e chiar de 172 de ori cum e calculat mai sus după costul materiei prime: dar tot e un factor foarte înalt.
Marxiștii însă așa calculează: croissantul sau biscuiții sunt GRÂU cu << plus-valoare >> (sic) de >15 ori, fără a-și da seama că produsul dulce nu mai e demult grâu, economic și financiar vorbind – ci doar nutrițional - făină fiind 5%-6% din prețul final de vânzare.
<< Redevența minieră pentru exploatarea apelor minerale naturale în România este stabilită la 4 euro pentru fiecare 1.000 de litri extrași. Pentru a determina ponderea acestei redevențe în prețul final al unei ape minerale îmbuteliate, să considerăm un exemplu: Prețul la raft al unei sticle PET de 1 litru de apă minerală: în funcție de brand și comerciant, prețurile variază. De exemplu, pe eMAG, prețul pe litru pentru apa minerală plată Perla Harghitei (bax de 6 sticle de 2 litri) este de 3,45 lei.
Redevența per litru: 4 euro pentru 1.000 litri echivalează cu 0,004 euro per litru.
La un curs estimativ de 5 lei/euro, aceasta înseamnă 0,02 lei per litru. Calculând ponderea redevenței în prețul final: Redevența ca procent din prețul la raft: (0,02 lei / 3,45 lei) * 100 ≈ 0,58%.
Astfel, redevența reprezintă aproximativ 0,58% din prețul final al unei sticle de 1 litru de apă minerală. Este important de menționat că această pondere poate varia în funcție de fluctuațiile cursului valutar, de prețul specific al produsului și de alte costuri asociate procesului de producție și distribuție. >>
ÎNGHEȚATA este de-a dreptul un PRODUS, în general pe bază de lapte, dar și în cazul sau avem de a face cu un PRODUS-SERVICIU, din cauza necesarului de LANȚ de FRIG.
Cred că ați pățit cu toții să nu închideți măcar o dată ușa frigiderului cum trebuie și să vedeți ce pățesc produsele perisabile. Sau cele ce se topesc în congelator. Dacă doriți produsul franco-fabrică, cred că îl puteți cumpăra la jumătate de preț dacă fabricile vând așa. Dacă îl cumpărați de la Mega Image-ul de la contul blocului sau de la Carrefour-ul sau Kauflandul din cartier, e deja un ALT PRODUS-SERVICIU și nu are sens ca să apară pe acea înghețată eticheta << +100% / +150% față de preț Producător >>.
Dar, ce să vezi? În plin secol XXI, la 35 de ani de la Revoluția ce a dus la căderea Comunismului-Socialist, treaba asta cu afișarea << procentului de la Producător la prețul Comerciantului >> / la raft / consumator final o cerea recent un personaj poreclit PIEDONE, ins cu vechi state de politician local ce acum se vrea național. Sigur, nu e primul, mentorul său a fost un domn poreclit Daddy din Teleorman, ce a dominat politica țării acum un deceniu; mie îmi e evident că se MIZEAZĂ pe << MÂNIA SOCIALISTĂ >> și pe << LUPTA de CLASĂ >> a Românului fără școală prea multă în general (>40% analfabetism funcțional) și specific fără școală economico-financiară (aici estimez >90%). Revoltele mocnite pe greutățile de zi cu zi și pe coșul alimentar inflaționist din anii crizelor suprapuse pot fi canalizate așa…
Acum eu cred că totuși românii nu sunt lipsiți de inteligență – dimpotrivă ! – și au mai învățat ceva și din viață, din călătoriile în lumea care nu a cunoscut Comunismul. Și că pot să își dea seama de capcană.
O primă reacție a venit imediat: suprinzător, NU Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR), cea a IKA - cele 9 rețele cu acționari străini - a protestat prima, ci cei mici, numiți în jargon de comerț LKA - rețelele de magazine cu acționari români (avem județe că Vâlcea și Vrancea unde ei încă domină, iar acest lucru este salutar). Mulți-naționalele au ECONOMII de SCALĂ și “BUFFERE” de profit acumulat ca bani albi pentru zile negre și au de unde amortiza pentru o perioada politicile populiste.
Populismul stupid de tip Suveranist-Izolaționist - cu un ochi la bărbosul germano-britanic de acum două secole și la epigonii săi - îi va lovi exact pe cei care pretinde că îi apară: pe Comercianții locali și pe Producătorii români de alimente, pe Antreprenorii noștri cu IMM și mai puțin Multinaționalele.
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
