Una dintre cele mai puternice metafore folosite de jurnalistul Tim Marshall în volumul "Epoca Zidurilor" este aceea că zidurile nu sunt doar structuri fizice, ci mai ales simboluri ale divizării umane și ale segregării sociale; sunt expresii ale fricii, ignoranței, intoleranței și lipsurilor noastre. Zidurile separă teritorii, dar mai separă și oameni, culturi și oportunități, iar înălțarea lor subliniază adâncimea divizării dintre oameni, arată Marshall în cartea sa. Zidurile există și în mintea și inima noastră: prejudecăți, stereotipuri, constrângeri sociale, sentimente și resentimente. Adâncă, metafora lui Marshall ne invită să privim dincolo de zidurile fizice și să reflectăm asupra barierelor invizibile care ne separă unii de ceilalți.
În contextul provocărilor globale precum războiul din Ucraina, tensiunile din Gaza, migrația în masă, schimbările climatice și pandemiile, sunt oare zidurile cu adevărat soluția? În timp ce unii le susțin ca măsuri de securitate și protecție națională, alții le contestă ca simboluri ale intoleranței și excluderii.
Trăim într-o epocă care devine pe zi ce trece mai confuză, în care idealurile umanității sfârșitului de secol XX par a fi aruncate în derizoriu de transformările prin care trece umanitatea începutului de secol XXI. Este o eră în care deschiderea granițelor și globalizarea par a fi desuete, naționalismul, protecționismul, izolaționismul și fragmentarea par a fi în creștere.
Globalizarea - un concept care a dominat discursurile economice și politice în ultimele decenii, îndepărtând ziduri existente - își schimbă acum cursul și în loc să continue să unească națiunile într-o comunitate mondială interconectată, lasă acum loc fragmentării.
Se părea că globalizarea va aduce prosperitate și armonie, iar lumea părea mulțumită: fluxurile de capital, informația, tehnologia și forța de muncă se mișcau liber peste granițe. Dar realitatea s-a dovedit a fi mult mai complicată. Deși a adus beneficii semnificative pentru unele economii, globalizarea a creat și inegalități sociale și economice, amplificând tensiunile între diverse grupuri sociale, în timp ce națiunile se retrag între frontierele intereselor naționale.
Iar asta a produs apariția de noi și noi ziduri, unele fizic construite, altele ridicate în mintea și în sufletul nostru. Treptat-treptat, alimentată de mai mulți factori determinanți, globalizarea face loc fragmentării, așa cum arată economistul Mohamed El-Erian: “toate acestea se întâmplă într-un moment în care economiile din întreaga lume au sensibilități diferite la inovațiile de transformare în inteligența artificială, științele vieții, energia durabilă și alte domenii, precum și la conflictele și tendințele geopolitice. Mai mult decât atât, unele țări sunt mult mai flexibile decât altele atunci când vine vorba de ajustarea factorilor de producție și de a introduce măsuri de politică pentru creșterea productivității în fața circumstanțelor în schimbare”.
Într-o eră în care globalizarea a fost promovată ca un motor al prosperității și al conectivității, fragmentarea economică ne confruntă cu provocări majore și ridică întrebări cruciale despre direcția viitoare a economiei globale și despre modul în care comunitatea internațională ar trebui să răspundă acestor schimbări fundamentale.
În primul rând, unul dintre principalii factori care contribuie la fragmentarea economică este creșterea naționalismului și a sentimentului de protecționism în multe țări din întreaga lume, iar asta duce la respingerea ideii de o lume fără frontiere. Mulți oameni simt că globalizarea amenință valorile și tradițiile lor, ceea ce alimentează dorința de a-și apăra suveranitatea națională și de a păstra controlul asupra propriilor lor destine. În fața schimbărilor rapide și a incertitudinilor economice, multe guverne adoptă politici care vizează protejarea intereselor lor naționale și consolidarea suveranității economice. Aceasta se traduce adesea în măsuri de restricționare a comerțului internațional, impunerea de taxe și tarife și promovarea producției și consumului intern.
În al doilea rând, disputele comerciale, conflictele teritoriale și bătălia pentru resursele naturale conduc la blocarea cooperării internaționale și la apariția și adâncirea unor linii de fractură între națiuni. Creșterea tensiunilor geopolitice între marile puteri economice, precum Statele Unite, China, Rusia și Uniunea Europeană, slăbesc multe din instituțiile internaționale considerate cheia globalizării și alimentează și mai mult procesul de fragmentare economică.
În al treilea rând, pandemia de COVID-19 a accentuat tendința de fragmentare: în fața amenințării unei crize sanitare globale fără precedent, multe țări și-au închis granițele, și-au limitat exporturile și și-au concentrat resursele asupra problemelor interne. Această reacție de auto-izolare a subliniat fragilitatea interconectivității globale și a readus în atenție importanța suveranității naționale, întărind argumentele pentru o abordare mai protecționistă și naționalistă în politica economică.
Impactul fragmentării este deja vizibil în economie, politică și societate. În loc să existe un deplin funcțional sistem global unitar, vedem acum formarea de blocuri comerciale și de alianțe politice concurente care promovează propriile interese în detrimentul cooperării globale. După cum explica El-Erian, divergența politicilor economice internaționale este din ce în ce mai evidentă. Ceea ce odinioară reprezenta răspunsuri colective la șocuri comune se transformă acum în politici distincte, personalizate pentru a se potrivi nevoilor și viziunilor fiecărei națiuni.
Conceptul de fragmentare economică globală este mult mai amplu decât simpla deschidere și închidere a piețelor naționale; implică o serie de aspecte interconectate care influențează atât economia reală, cât și politicile și instituțiile care o guvernează. De la creșterea naționalismului economic la conflictele comerciale și la dezintegrarea cooperării internaționale, fragmentarea economică se manifestă sub diferite forme și în diferite domenii ale vieții economice globale.
Și care va fi cu adevărat impactul fragmentării asupra comerțului internațional și a lanțurilor de aprovizionare globale? Odată cu creșterea barierelor comerciale și a incertitudinilor politice, companiile se confruntă cu dificultăți în gestionarea riscurilor și în planificarea strategică a afacerilor lor. Acest lucru duce la scăderea investițiilor și a inovației și la o creștere a costurilor pentru consumatori. În plus, fragmentarea economică poate alimenta și mai mult inegalitățile sociale și economice, atât la nivel intern, cât și la nivel global.
Zidurile fizice și cele din economie și din mintea noastră devin astfel, pe zi ce trece, tot mai înalte și mai puternice. Într-o lume fragmentată, există riscul ca unele țări și grupuri sociale să fie lăsate în urmă, în timp ce altele prosperă. Apar astfel tensiuni sociale și politice, precum creșterea migrației și a conflictelor între națiuni.
În contextul acestei tumultuoase transformări economice, tehnologiile emergente precum inteligența artificială, științele vieții și energia durabilă joacă un rol crucial. Economii cu sensibilități diferite la aceste inovații se vor confrunta cu provocări și oportunități distincte. Mai mult, tensiunile geopolitice și conflictelor potențiale vor afecta, de asemenea, traiectoriile economice globale.
Același celebru economist, Mohamed El-Erian susține că “o lume de tranziții și divergențe inerente incerte necesită o analiză mai granulară, un echilibru adecvat de rezistență și agilitate și o minte deschisă”.
Pe măsură ce ne confruntăm cu această nouă realitate, este important să înțelegem totuși că fragmentarea nu este inevitabilă. Prin dialog și colaborare, națiunile pot găsi modalități de a aborda problemele comune și de a construi un viitor mai stabil și mai prosper. De altfel și Tim Marshall -în cartea citată- ne îndeamnă să căutăm modalități de a scăpa de zidurile care ne separă. Conectarea și înțelegerea reciprocă sunt antidoturi la divizare și fragmentare și numai prin înlăturarea zidurilor, fie ele fizice sau simbolice, putem aspira la o lume mai unită, mai echilibrată și mai justă.
Alegerea noastră va defini lumea în care trăim și moștenirea pe care o lăsăm generațiilor viitoare. Ar trebui să ne concentrăm asupra dialogului și înțelegerii reciproce în loc să dăm votul nostru fragmentării, separării și izolării.
În loc să construim ziduri, ar trebui să construim poduri între culturi, economii, politici și comunități.
Daniel Apostol este director general al Federației Patronale de Petrol și Gaze
