Opinii: „România are nevoie de un plan de țară pentru piața de capital. Vrem doar o piață care să reflecte economia sau una care să contribuie activ la dezvoltarea ei?”

Piața de capital traversează o perioadă în care rolul său în economie devine mai important decât oricând. Nu mai vorbim doar despre mecanisme de finanțare pentru companii sau despre oportunități pentru investitori, ci despre capacitatea economiei de a mobiliza capitalul necesar pentru investiții, inovare și dezvoltare. Într-un context economic și geopolitic în schimbare rapidă, accesul la capital și capacitatea de a-l direcționa către economie devin elemente esențiale pentru competitivitate.

Este o discuție care depășește granițele României. Europa se află în fața unor transformări profunde și trebuie să își regândească modelul de creștere și competitivitate. În același timp, companiile europene au nevoie de investiții pentru a ține pasul cu transformările tehnologice, pentru a-și consolida capacitatea de producție și pentru a răspunde noilor provocări din energie și securitate. Iar pentru toate acestea este nevoie de capital, într-un volum pe care resursele publice nu îl pot asigura singure.

De aceea, cred că discuția despre viitorul pieței de capital trebuie să pornească de la o întrebare simplă: cum reușim să transformăm capitalul disponibil în investiții care să genereze creștere și competitivitate?

Este o întrebare relevantă și pentru România. În ultimul an, de când am preluat coordonarea Sectorului Instrumente și Investiții Financiare din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, am urmărit direct evoluțiile acestui sector și transformările prin care trece piața. Progresele sunt evidente: avem o Contraparte Centrală autorizată, avem o Piață de Creștere autorizată și avem un cadru de reglementare care a parcurs un proces susținut de actualizare și modernizare. Dar nu cred că trebuie să vorbim despre ceea ce am făcut, ci despre ceea ce urmează.

Pentru că adevărata întrebare este ce facem mai departe. Ceea ce am construit până acum trebuie să devină baza pentru o etapă nouă de dezvoltare a pieței de capital din România, iar această etapă nu poate fi desprinsă de ceea ce se întâmplă în Europa.

Europa se află într-un moment în care trebuie să își regândească modelul de creștere și competitivitate. Rapoartele Draghi și Letta au pus foarte clar în evidență problemele cu care ne confruntăm: decalajul tehnologic, scăderea productivității, reducerea forței de muncă și, poate cel mai important, dificultatea de a mobiliza suficient capital pentru investiții. În ultimii ani am văzut cât de vulnerabilă poate deveni economia europeană atunci când depinde de furnizori, tehnologii sau resurse din afara Europei. În perioade geopolitice delicate, aceste dependențe se pot transforma rapid în surse de risc și de stres pentru întreaga economie europeană.

Europa trebuie să își consolideze capacitatea de a produce, de a inova și de a investi. Iar transformarea a trei domenii va fi decisivă: inovarea, energia și securitatea. Toate au însă nevoie de același lucru: capital. Europa are nevoie să mobilizeze mai mult capital privat către economie. Nu putem finanța transformările de care avem nevoie doar din resurse publice. Economiile populației, fondurile de pensii, fondurile de investiții și capitalul instituțional trebuie să poată fi orientate mai eficient către investiții productive.

Toate acestea pot fi realizate printr-o cooperare mai strânsă, prin schimb de informații și experiență, dar și prin dezvoltarea unor soluții construite împreună. Riscurile tehnologice, cibernetice și financiare nu se opresc la granițe, iar răspunsul nostru trebuie să țină cont de această realitate. De aceea, avem nevoie de mai multă cooperare în domeniile în care acțiunea comună poate produce rezultate concrete. În același timp, este important să avem curajul de a simplifica și de a ne asigura că reglementarea își atinge scopul fără să devină o povară pentru dezvoltare. Regulile trebuie să protejeze investitorii și să mențină integritatea pieței, dar, în același timp, reducerea suprareglementării atât la nivel european, cât și la nivel național trebuie să rămână o preocupare reală.

Pentru România, piața de capital trebuie să fie o prioritate strategică. Avem nevoie să mobilizăm mai eficient resursele interne către economie, să oferim companiilor acces la finanțare și să construim o piață în care investitorii să aibă încredere. Bursa de Valori București a făcut progrese semnificative în ultimii ani, iar obiectivul promovării la statutul de piață emergentă în evaluările MSCI poate contribui la creșterea vizibilității României și la atragerea capitalului internațional.

Dar nu este suficient să avem o piață care funcționează. Avem nevoie de o piață mai profundă, mai lichidă, cu mai mulți investitori, mai multe companii listate și produse care să răspundă nevoilor economiei. Noile IPO-uri, dezvoltarea de produse și operaționalizarea Contrapărții Centrale și a Pieței de Creștere sunt pași importanți.

În anii care urmează, România are nevoie de un plan de țară pentru piața de capital. Trebuie să răspundem clar la o întrebare simplă: ce își dorește statul român de la piața de capital? Vrem doar o piață care să reflecte economia sau vrem o piață care să contribuie activ la dezvoltarea ei? Vrem să finanțăm prin ea investiții, infrastructură, inovare și companii românești? Ne dorim să fim relevanți la nivel regional sau la nivel european? Dacă răspunsul este da, atunci trebuie să avem o strategie și să construim consecvent în jurul ei.

O astfel de strategie nu poate exista însă fără instituții puternice, capabile să o susțină. Pentru ASF, această discuție înseamnă și o responsabilitate directă. Însă trebuie să spunem lucrurilor pe nume: prea multe decizii au fost luate cu logica Patului lui Procust, fără să fie evaluat suficient efectul lor asupra capacității instituționale. Am ajuns astfel în situația în care soluțiile de avarie au început să devină reguli, iar restricțiile administrative și legislative au ajuns să afecteze inclusiv capacitatea instituției de a-și îndeplini misiunea. Capacitatea de supraveghere a piețelor a scăzut cu aproximativ 50%, iar blocajele instituționale, inclusiv în zona achizițiilor publice, ne pun într-o situație paradoxală: exact în momentul în care piețele se dezvoltă, tehnologia avansează, iar riscurile devin mai sofisticate, noi riscăm să nu mai avem instrumentele necesare pentru a ține pasul.

Nu putem supraveghea piețele de mâine cu structuri, mecanisme și competențe construite pentru realitățile de ieri. Avem nevoie de un profil al angajaților adaptat noilor riscuri, de mecanisme de lucru mai eficiente, de o structură instituțională flexibilă și, mai ales, de capacitatea de a reacționa rapid la evoluțiile pieței. Supravegherea trebuie să protejeze piața, fără să îi blocheze dezvoltarea. Trebuie să permitem inovarea, fără să compromitem încrederea. Trebuie să protejăm investitorul, fără a fi o frână pentru tehnologie și dezvoltare.

România și Europa trebuie să treacă la acțiune, dar trebuie să trecem la o acțiune strategică, gândită, nu la una pompieristică. Avem nevoie de o piață de capital care să transforme resursele în investiții, investițiile să dezvolte companiile și companiile mai puternice să genereze competitivitate. Avem nevoie de capital privat mobilizat în economie, de reguli mai simple și mai predictibile, de instituții puternice, capabile să se adapteze și, mai presus de toate, de încredere.

Trebuie să punem inovarea și noile tehnologii în centrul dezvoltării pieței de capital. România nu trebuie doar să se adapteze la această transformare. Trebuie să fie parte din ea. Avem șansa de a construi o piață de capital care nu doar finanțează economia de astăzi, ci creează condițiile pentru economia de mâine: pentru tehnologie, pentru companiile inovatoare, pentru energie, pentru securitate și pentru competitivitate.

De aceea, obiectivul trebuie să fie clar: o piață de capital românească mai lichidă, mai competitivă și mai bine integrată în piața europeană, capabilă să mobilizeze capitalul necesar transformării și dezvoltării economiei românești. Pentru că viitorul nu va aștepta ca noi să fim pregătiți. Trebuie să fim parte din el.

Gabriel-Ioan Avrămescu este Prim-vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF)