În 2026, Davos este mai degrabă un barometru al anxietăților sistemice ale lumii și un spațiu în care devine evident un lucru: riscul geopolitic nu mai este ceva exotic, periferic pentru companii, ci a intrat direct în fișa postului oricărui CEO.
Raportul Global Risks 2026 al World Economic Forum, publicat înaintea reuniunii de la Davos, confirmă o mutație profundă în modul în care liderii globali se raportează la riscuri. Pe termen scurt, cea mai mare amenințare nu mai este una economică pură, ci confruntarea geoeconomică, urmată de dezinformare și polarizare societală. Inflația, riscul de recesiune și spargerea unor bule investiționale completează tabloul incertitudinilor pentru acest an. Pe termen lung, riscurile legate de schimbările climatice și de impactul necontrolat al inteligenței artificiale ies în evidență.
Important este cine spune aceste lucruri. Nu este un sondaj de opinie publică, ci o radiografie a percepției liderilor politici, a CEOs și a experților globali – oameni care au responsabilitatea de a lua decizii strategice în condiții de mare incertitudine. Mesajul lor este clar: lumea a intrat într-o perioadă de policriză și permacriză, în care șocurile nu mai vin secvențial, unul câte unul, ci simultan și interconectat.
Pentru companiile din România, acest lucru schimbă regulile jocului. Mult timp, riscul geopolitic a fost perceput ca un zgomot de fundal, relevant pentru diplomați, analiști politici sau marile companii multinaționale. Astăzi, acest risc afectează direct lanțurile de aprovizionare, accesul la capital, costul energiei, piețele de export, reglementarea, reputația și chiar siguranța operării unui business.
Un CEO din România nu mai poate spune, cu lejeritate, „asta nu mă privește/interesează”. Pentru că business-ul pe care îl conduce este afectat atunci când un conflict regional schimbă rutele de transport. Pentru că îl afectează atunci când o decizie luată la Bruxelles sau Washington lovește în competitivitatea industriei sale. Pentru că îl afectează când polarizarea sau dezinformarea erodează încrederea consumatorilor sau a angajaților. Pentru că îl afectează când un dezastru natural sau o criză geopolitică resetează prețurile și planurile de investiții.
De aceea, una dintre cele mai importante lecții de la Davos este aceasta: strategia de business fără analiză geopolitică este astăzi incompletă.
În marile companii internaționale, acest lucru este deja bine știut și respectat. Grupurile multinaționale, fondurile de investiții și marile business-uri de familie lucrează constant cu analiști de risc politic, geopolitic și geoeconomic. Eurasia Group, fondată de Ian Bremmer, a construit un model de business de succes tocmai pornind de la ideea că riscul politic trebuie tradus în limbajului board-ului de companie, fără a rămâne doar la nivel academic sau jurnalistic.
România, însă, are o vulnerabilitate evidentă: nu și-a construit încă propria capacitate internă de analiză geopolitică care să poate fi cu ușurință pusă la dispoziția business-ului. Avem suficienți economiști, avocați, consultanți fiscali și experți în procese operaționale. Avem însă prea puțini analiști care să poată răspunde coerent la întrebări precum: ce înseamnă un anumit conflict pentru sectorul meu? Cum se repoziționează capitalul global? Ce piețe devin riscante și ce piețe prezintă noi oportunități? Cum se schimbă regulile jocului în următorii doi–cinci ani?
Avem nevoie, pe scurt, de „Ian Bremmeri locali”, cu expertiză regională și globală, capabili să conecteze geopolitica la realitatea economică a României și a Europei Centrale și de Est. Nu pentru a speria pe liderii de companii, ci pentru a-i ajuta cu idei și strategic.
Pentru business-urile de familie românești, miza este poate și mai semnificativă. Ele gândesc pe termen lung, investesc capital propriu și sunt adesea mai expuse decât corporațiile listate la bursă. A nu avea, pe lângă consilierul financiar și juridic, un analist de risc geopolitic devine, în 2026, o formă de neglijență strategică și o vulnerabilitate.
Acești analiști nu trebuie să fie oracole. Rolul lor nu este să prezică viitorul, ci să structureze incertitudinea, să descrie riscuri, să ofere scenarii, să identifice semnale și să ajute leadershipul să ia decizii informate într-o lume tot mai volatilă.
Davos rămâne un spațiu imperfect, cu bune și rele, cu multă vorbă goală și opulență. Dar Forumul are o valoare reală, pe care nu o putem nega: acolo se vede cel mai clar că liderii globali nu mai discută DACĂ vine următoarea criză, ci CUM vor naviga într-o lume în care criza este noua normalitate.
Pentru liderii de business din România, mesajul este simplu și poate incomod: riscul geopolitic nu mai poate fi ignorat. El este în lumea de astăzi, că vrem, că nu vrem, parte din business. Iar cei care îl vor trata ca pe un subiect secundar riscă nu doar să fie luați prin surprindere, ci să piardă cotă de piață. Cei care îl vor integra inteligent în strategie și guvernanță vor avea un avantaj competitiv real într-o lume din ce în ce mai imprevizibilă.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
![Opinii: Despre nivelul intelectual, emoțional, de [ lipsă de ] maturitate și de gândire critică al celor ce au creat și al celor care rostogolesc porecla << Ilie Sărăcie >>](http://i0.1616.ro/media/2/2621/33245/22302490/1/radul.jpg?height=410)
