Scara este uriașă, cu estimări ale nevoilor de reconstrucție și redresare care se ridică la sute de miliarde de dolari, iar sarcina va necesita nu doar capital, ci și logistică, cadru de reglementare adecvat, capacitate industrială, mobilizare a forței de muncă și un design instituțional bine adaptat.
Puține țări sunt mai bine poziționate din punct de vedere geografic, instituțional și comercial decât România pentru a servi drept hub pentru transformarea Ucrainei.
Reconstrucția va fi un succes doar dacă factorii de decizie, finanțatorii și companiile private vor învăța lecțiile oferite de reconstrucțiile anterioare (e.g., ce a funcționat după cel de-Al Doilea Război Mondial și ce a eșuat în Irak și Afganistan) și vor proiecta o arhitectură economică ținând cont de aceste experiențe. România este ideală pentru a contribui la acest efort.
Unde este nevoie de atenție
Proiectele de reconstrucție postbelică nu sunt doar probleme de inginerie: ele sunt demersuri politico-economice în care planificarea intervențiilor, instituțiile, stimulentele, implicarea, leadership-ul și experiența locale determină dacă banii produc valoare adăugată sau doar rezultate temporare și fragile. Eforturile coordinate de SUA în Irak (din 2003) și Afganistan (din 2001) sunt ilustrative pentru ceea ce trebuie evitat.
Cercetările RAND asupra a ceea ce s-a întâmplat în Irak scot în evidență că eșecurile de planificare, asumpțiile nerealiste despre securitate și guvernanța locală, precum și coordonarea deficitară între actori au produs risipă, corupție și proiecte fără sustenabilitate, pe care actorii locali nu le-au putut menține după încetarea finanțării.
![Opinii: De ce ROMÂNII EDUCAȚI IUBESC [ cel mai ] mult FRANȚA? De ce Românii needucați – și între ei se disting mai nou suveranist-izolaționiștii anti-U.E. - URĂSC [ cel mai tare ] aceeași Franță?](http://i0.1616.ro/media/2/1521/18546/21764961/1/1516250649192-1.jpg?width=151)
Analizele privind Afganistanul ajung la concluzii similare: proiectele care au prioritizat rezultate rapide și vizibile în detrimentul dezvoltării capacității locale au generat infrastructuri și sisteme fără sustenabilitate locală și care, în multe cazuri, s-au prăbușit atunci când atenția internațională a mers către alte subiecte. Aceste programe au fost afectate de o disciplină redusă în privința achizițiilor, de o arhitectură fragmentată a donatorilor și de o atenție insuficientă acordată construirii unor instituții durabile, capabile să absoarbă și să mențină investițiile inițiale.
Pe scurt, fluxurile masive de capital, în absența unei guvernanțe solide și a unei planificări corecte a intervențiilor, au generat adesea rezultate efemere și stimulente perverse.
De ce România?
România este, probabil, una dintre cele mai utile porți de acces pentru reconstrucția Ucrainei datorită porturilor, rutelor fluviale și conexiunilor feroviare pe care le deține. Portul Constanța, deja cel mai mare port de la Marea Neagră, a beneficiat recent de investiții private majore (de exemplu, din partea DP World) și reprezintă un nod natural pentru materiale de construcții și componente prefabricate.
Porturile românești de pe Dunăre și legăturile feroviare îmbunătățite oferă alternative multimodale, extrem de valoroase atunci când coridoarele terestre unice sunt congestionate sau nesigure. Coridoarele de Solidaritate ale UE și alte inițiative conexe au recunoscut explicit rutele dunărene și cele de la Marea Neagră drept vitale pentru fluxurile comerciale ucrainene.
Geografia României o transformă într-un punct logic de etapizare pentru transport, depozitare și livrare către șantierele de reconstrucție din țara vecină. Aceste avantaje logistice reduc timpii de livrare și costurile de tranzacție în comparație cu rutele de aprovizionare mai îndepărtate.
Mai mult, apartenența României la Uniunea Europeană și alinierea la reglementările europene constituie avantaje importante. Contractele, asigurările, certificările și procedurile de achiziții guvernate de reguli compatibile cu cele ale UE reduc fricțiunile juridice și comerciale pentru grupurile multinaționale și instituțiile publice care se bazează pe finanțare europeană. Banca Europeană de Investiții și alte mecanisme financiare europene și-au exprimat, în cea mai mare parte, atât voința politică, cât și capacitatea tehnică de a direcționa fonduri semnificative pentru reconstrucție prin mecanismele UE.
Pentru antreprenorii privați și băncile care evaluează riscurile, posibilitatea de a opera într-un cadru financiar și normativ unitar are un impact concret: reduce incertitudinea juridică, permite utilizarea standardelor armonizate ale UE pentru ceea ce ține de construcție și protecția mediului și facilitează conceperea și implementarea mecanismelor de finanțare public-privată care ar putea fi necesare. Poziția României în interiorul acestui cadru oferă, așadar, o reducere demonstrabilă a riscurilor de tot felul pentru proiectele desfășurate prin porturile și parcurile sale industriale.
Concluzie
România are numeroase avantaje comparative care o pot transforma într-un partener central al Ucrainei și într-un hub ideal pentru reconstrucția ucraineană. Acestea nu se limitează doar la aspectele geografice, ci includ și cadrul legislativ, stabilitatea politică și, nu în ultimul rând, o voință strategică fermă de a contribui la succesul reconstrucției Ucrainei.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
