Avem o nouă controversă deschisă de ministrul finanțelor, Eugen Teodorovici. În încercarea de a explica măsura de creștere a salariilor funcționarilor din Ministerul Finanțelor și ANAF, Eugen Teodorovici a declarat că aceștia „duc greul economiei”.
Ministrul Finanțelor deschide, prin imprudență, o temă sensibilă, și anume cea privind importanța categoriilor sociale în economie. Sub o formă mai mult sau mai puțin voalată, tema apare în dezbaterile publicului larg.
Desigur, fiecare categorie socială se consideră cea mai importantă din economie. Pe bună dreptate, fiecare aduce argumente: profesorii spun că ei oferă educație, medicii afirmă că însănătoșesc pacienții, militarii că apără țara, magistrații că fac dreptate, iar reprezentanții sectorului privat că își plătesc taxele și impozitele către buget, cu care apoi se achită cheltuielile de funcționare ale aparatului de stat.
Într-adevăr, cine poate spune cine este mai important pentru economie: medicul, profesorul, inspectorul de la fisc, micii întreprinzători, proprietarii marilor companii, polițistul sau judecătorul?
De asemenea, există deja o dispută tot mai intensă, mai mult sau mai puțin clamată public, între sectorul privat și funcționarii statului. Oamenii de afaceri, întreprinzătorii mici sau mari sunt tot mai nemulțumiți de ceea ce primesc din partea statului în contul taxelor, impozitelor și contribuțiile sociale plătite. Din când în când se mai aude o chemare la grevă fiscală, expresie a nemulțumirii clasei antreprenoriale față de lipsa de performanță a aparatului public.
Statul nu a reușit să construiască infrastructură, nu a construit spitale și nu reușește să facă progrese notabile în ceea ce privește, de exemplu, infrastructura din satele românești.
Și atunci, cine este mai important pentru economie? Cine plătește taxele sau cine prestează serviciile publice? Din această dilemă nu putem ieși prea ușor.
Dar, există indicatori economici care reușesc să departejeze unii actorii din economie de restul plutonului. Există clasamente și ierarhii care ne pot arăta cine sunt „cei mai importanți pentru economie”.
De exemplu, un clasament al salariilor îi situează de ani buni pe angajații din domeniul hotelurilor și restaurantelor pe ultimul loc în economie. Putem trage concluzia că recepționerii și chelnerii sunt printre cei mai puțini importanți pentru economia locală. Totodată, în ultimii ani, au crescut mult în ierarhia salariilor angajații din sectorul bugetar și din cel al administrației publice locale și centrale.
În aceste condiții, putem spune că angajații de la stat sunt tot mai importanți pentru economie. Așa ar fi dacă am vedea și rezultate. Adică, salariile mai mari ar fi trebuit să aducă și performanțe mai bune ale serviciilor publice, o creștere a eficienței și o restructurare a aparatului bugetar. Nu s-a întâmplat aproape nimic din toate acestea. Dimpotrivă. Rezultatele administrației sunt modeste, iar numărul de angajați se mărește fără vreo legătură cu performanța.
Și totuși, nu suntem toți egali în economie. O demonstrează analizele profesorului Cezar Mereuță sau cele ale lui Iancu Guda. Ambii specialiști arată că există un număr de companii care contează într-o măsură extrem de mare în economia românească. Despre aceste firme se poate spune că sunt esențiale pentru economie, deci sunt mai mult decât importante.
De asemenea, contribuția la produsul intern brut sau la creșterea economică este diferită între sectoarele economiei românești. Industria, are o pondere semnificativă, tehnologia informației este un sector în creștere dinamică și care are excedent în balanța contului curent. La fel și transporturile intenaționale.
De aceea, aceste sectoare nu se poate spune că sunt egale cu celelalte.
Sigur că atunci când ne uităm în „oglinda fermecată”, fiecare dintre noi va susține că este cel mai important din economie. Dar, cifrele, realitatea și structura economiei ne arată că unii sunt mai egali decât alții. Iar experiența anilor de criză ne spune că plătitorii de taxe, impozite și contribuții, cei care creează valoare adăugată, sunt cei mai importanți din economie.
