Persoanele cu vicii europene sunt acceptate în societate, dar pe de altă parte, cei cu condamnări sau care fumează sunt excluși. Așa e politically correct. E ca-n bancul cu Bulă, care când e întrebat de taică-su ce face cu soră-sa în baie și-i răspunde: “Sex”, părintele răsuflă ușurat și-i zice: “Credeam că fumați”.
Bine totuși că mai există ziare. Știți de ce? Fiindcă, deși ele pierd teren în fața televiziunilor, păstrează un atu important. Pot să scriu aici, nestingherit, cuvântul “Marlboro”. Dacă l-aș pronunța cumva la tv cenzura ar întrerupe emisiunea. Eu însă îl mai scriu o dată, pe silabe: “Marl-bo-ro”. Și pe litere: “M-a-r-l-b-o-r-o”. Ca să nu-l uit.
Și apropro de asta vă mai amintiți cântecul lui Tudor Chirilă? “Tu nu mă păcălești, am să ajung acolo/ M-așteaptă strada mea și Calul din Marlboro”. Iar Don Johnson era, în 1991, Marlboro Man într-un film în care Mickey Rourke îl interpreta pe Harley Davidson. Ce să mai vorbim de Ferrari, căluțul cabrat condus de Michael Schumacher, sau de motocicletele Ducati “încălecate” de Loris Capirossi și Troy Bayliss pe care scria: MARLBORO?
Ce vremuri?! Pe atunci nu se importa totul din China. Nu era ca acum când comisarii europeni sunt atât de influențați de “modelul” asiatic încât aplică fidel postulatul lui Karl Marx: “Există o singură modalitate de a ucide capitalismul, prin taxe, taxe și iar taxe”.
Ce mă scoate însă mai tare din sărite e că de la reclamele cu Marlboro de pe mașina de Formula 1 a lui Schumacher sau de pe motocicleta de Moto GP a lui Capirossi s-a sărit atât de mult calul, încât mesajele de pe toate pachetele de țigări te îndeamnă să nu le achiziționezi, cum nu se întâmplă în nicio altă industrie.
Adică, reclamele la majoritatea produselor le evidențiază calitățile și te îndeamnă să le cumperi. Chiar și la alcool, de care se spune că-i frate cu românul. Doar la țigări nu se face deosebirea între marfa bună și cea proastă, ca la detergenți. Pe toate produsele din tutun scrie că greșești dacă le achiziționezi. Deci reclama, care e sufletul comerțului, transmite un mesaj masochist.
Sigur că această condamnare la sinucidere nu s-a oprit, ci e în plină ofensivă, precum “cursa” de transformare a Uniunii Europene Capitaliste în China Comunistă. Și atunci poate că ar fi cazul ca și fumătorii să demonstreze, precum comunitatea gay. Care e problema, Comisia Europeană și-a propus să discrimineze numai viciile “neelitiste”?
Până la a lămuri egalitatea de drepturi homosexuali-fumători e bine de pus problema dacă țigările fac rău, așa cum relevă pictogramele macabre de pe pachete, de ce nu devin ele prohibite, cum au făcut americanii cu alcoolul? Din câte se vede însă, deși tutunul e asemănat cu drogurile și e dus la “marginea” legii, totuși nu-i interzis. Înseamnă că scopul guvernelor nu e să elimine flagelul, ci să încaseze taxe. Iar după ce se manipulează anticipațiile publicului, se majorează accizele, ceea ce amplifică selecția adversă și hazardul moral.
Așadar, poți să ieși la o bere cu prietenii, dacă bei responsabil. În schimb, țigările - chiar fumate săptămânal - ucid. Iată cum se face discriminare între vicii. Deși prohibiție în SUA a fost la alcool, nu la tutun, vă amintiți! Se vede însă că logistica acestui lanț e mai slabă. Și atunci e firesc să fie declarate țigările mai nocive, fiindcă sunt sănătate curată pentru buget.
Ca să urmărim întregul “periplu” european, companiile mari s-au săturat de supraimpozitarea profiturilor și s-au refugiat în paradisurile fiscale, dar politicienii, în loc să admită că greșesc, s-au apucat să suprataxeze țigările și benzina. Apelează la selecție adversă și hazard moral și-i taxează pe cei care pot. Iar pentru asta se folosesc de lanțurile cu cea mai bună logistică în distribuție și de taxarea la sursă.
De unde se vede că UE nu e preocupată de creșterea eficienței, ci numai de acoperirea economică a riscurilor politice. Și când taxarea are drept scop doar tăinuirea greșelilor politicienilor se ajunge la absurdități. Cum ar fi ca niște antreprenori să se transforme în agenți fiscali. Deoarece cea mai mare parte din prețul țigărilor și carburanților se face venit la stat. Ceea ce înseamnă că antreprenorii satisfac mai degrabă interesele politicienilor, decât pe cele ale propriilor acționari.
Apropo, dacă vrea cineva să inițieze un protest anti-fumat, cum ar trebui să-l fundamenteze, că țigările sunt nocive sau că-i bine să renunțe oamenii la tutun ca să nu aducă venituri unui guvern ce face selecție adversă și hazard moral?
