Trăim cu adevărat vremuri unice. Deși au mai avut loc crize economice cu serioase implicații la nivel global și care au afectat și mediul de afaceri din România, nu cred că cineva putea cu adevărat să fie pregătit pentru criza actuală. Nu-mi aduc aminte de o criză recentă care să aibă ca element central – impactul asupra sănătății populației globului. Cel mai des invocată criză medicală similară a fost cea cu gripă spaniolă din 1918, dar este absolut evident că trăim într-o altă lume acum, la peste 100 de ani mai târziu.
Unii specialiști descriu pandemia COVID-19 drept un eveniment de tip “black swan”, înțelegând prin acest termen un eveniment extraordinar de rar, imprevizibil și cu repercusiuni severe. Alții susțin că lumea trebuia să se aștepte la posibilitatea unei pandemii, date fiind epidemiile din istoria recentă (SARS, H1N1, Ebola etc) și semnalele de alarmă trase de unii specialiști (OMS, CDC), dar și de membri marcanți ai comunității de business (vezi ultramediatizatul speech al lui Bil Gates din 2015 din cadrul Ted Talks). Cu toate acestea, este incontestabil faptul că situația curentă este una fără precedent pentru lumea modernă, iar amploarea pandemiei a prins foarte multă lume nepregătită. Dacă vrem un strop de pozitivism, faptul că pandemia a afectat pe toată lumea a generat o solidaritate la nivel de mari puteri cum mi-era foarte greu să-mi imaginez înainte – a se vedea nivelul de comunicare interstatală, planuri macro de revenire economică, schimbul de bune practici la nivel global etc.
A fost surprinzător să descoperim într-un mod aproape instantaneu faptul că punctul forte al economiei globale de până acum s-a transformat peste noapte în călcâiul lui Ahile, și anume însuși elementul globalizare.
Economia mondială de până acum, văzută ca un întreg, era viguroasă și în continuă expansiune, bazându-se foarte mult pe elementul de globalizare. Întocmai această forță care a accelerat expansiunea economică din ultima vreme a reprezentat un punct important de slăbiciune în contextul actual și prin aceasta se diferențiază de crizele economice pe care a trebuit să le depășim în trecut. Toate economiile naționale (și România nu face excepție), se bazau puternic pe importuri și exporturi, pe comerțul transfrontalier. Practic, s-a dovedit, o dată în plus, că nicio țară nu este autosuficientă.
Orice ruptură în comerțul global are efecte complexe asupra economiei, dat fiind că lanțurile de aprovizionare sunt mult mai integrate chiar și decât acum 10-15 ani. În contextul închiderii activităților economice în zonele puternic afectate de virus, ajungem să ne confruntăm cu o adevărată lipsă de furnizori.
Să luăm câteva exemple și intenționat nu voi începe cu China, dar nici nu o voi ocoli. Imediat după instalarea crizei pandemice, a devenit tot mai evidentă dependența SUA de importurile de carne de vită din țările din America de Sud (Argentina, Uruguay, Brazilia) – pe fondul unei cereri care a crescut, conjugat cu sincope în exportul de acest produs, instant s-a ajuns la o creștere de 35% a prețului per kg de carne de vită.
Exemplul Chinei este de neevitat, pentru că aceasta a fost în ultimele decenii politica centrală a partidului, și anume să fie un furnizor cheie în numeroase lanțuri de producție, devenind astfel o mare putere economică. Extrem de mulți producători au resimțit unda de șoc în momentul în care epidemia a fost declanșată acolo. Industria auto, industria farmaceutică, industria de hardware – telecom, IT au trăit în toată această perioadă într-o dependență aproape periculoasă de materia primă chinezească.
Astfel, cum s-a văzut după izbucnirea epidemiei, au fost presiuni formidabile pe industriile cheie producătoare de echipament medical și pe industria farmaceutică. Dar există și o parte pozitivă, și anume, având în vedere lipsa furnizorilor externi, că SUA, UE, Canada și Australia caută surse mai apropiate de materii prime și forță de muncă și se conturează tot mai clar nevoia unor lanțuri de aprovizionare locale, independente. Din informațiile pe care le deținem, România se poate poziționa în prima linie a beneficiarilor acestei schimbări de paradigmă economică.
Ce putem învăța din situația actuală și cum ar putea investitorii să răspundă mai bine crizei?
Spre deosebire de crizele trecute, îmi pare că umanitatea a început să extragă învățăminte mult mai rapid, aceasta și pe fondul fabulos al circulației informației.
Cert este că pandemia nu va dispărea peste noapte, este o situație care are consecințe importante pe termen lung, dar nu cred că are capacitatea de a schimba fundamental lumea în care trăim, poate doar să reașeze niște elemente – nu cred că vom fi neapărat mai buni, dar, cu siguranță, vom intra într-o logică de a măsura de 10 ori și de a tăia o dată – cum ar spune un client la care ținem foarte mult, principiu a cărui valoare am descoperit-o în timp.
Important este felul în care evaluăm situația cu care ne confruntăm și felul în care reacționăm. Nu putem prezice cu acuratețe când se va opri definitiv răspândirea pandemiei, sau nici măcar când vor fi ridicate toate restricțiile de mobilitate din lume, dar e probabil ca nevoile consumatorilor să se schimbe pe termen lung. Un investitor inspirat vede dincolo de nesiguranța de acum și identifică oportunități sustenabile de durată. Din criza aceasta vor ieși cu bine cei care au abilitățile necesare să evalueze lipsurile de pe piață și își diversifică și/sau adaptează activitatea în mod corespunzător.
De aceea, planurile financiare ale unui investitor nu trebuie să fie rigide. În momentul în care se schimbă semnificativ premisele economiei și ale lumii în care trăim, riscăm să rămânem în urmă dacă nu ne adaptăm destul de rapid la noua realitate. Inacțiunea nu este neapărat o opțiune sigură în contextul crizei. Mai mult decât oricând, investitorii trebuie să urmărească evoluția pieței de capital din întreaga lume, pentru că e o perioadă în care vor avea loc multe schimbări și ele se vor derula cu viteza luminii.
Trăim un moment în care chiar și acțiunile unui singur om pot influența deciziile investitorilor din întreaga lume.
Să luăm drept exemple următoarele:
• Tweet-ul lui Elon Musk despre acțiunile supraapreciate ale Tesla, care a dus la o scădere imediată a acestora cu 10% și a șters 14 miliarde de dolari din valoarea companiei; sau
• Decizia fulger a lui Warren Buffet, apreciat ca cel mai mare investitor din toate timpurile, care a vândut acțiunile sale din mai multe companii aeriene majore, generând o mișcare în piață care a condus la scăderea acțiunilor respective cu mai bine de 10%. Genul acesta de decizii blitz afectează mulți jucători în piață, care trebuie să identifice rapid oportunități pentru a nu rămâne în urmă.
Ce poate face statul pentru sprijinirea mediului de afaceri în această perioadă?
Deși în acest moment România are o guvernare liberală, care și-a asumat istoric un minim intervenționism și o sustinere a competitivității și pieței libere, criza sanitară fără precedent a determinat o adaptare blitz a guvernării la condițiile actuale, generând măsuri semnificative în perioada stării de urgență, menite să sprijine mediul de afaceri.
În România avem, de exemplu, programul IMM Invest – programul de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii. E un program amplu de finanțare a businessurilor afectate de criza COVID-19, prin care se acordă credite garantate de stat în proporție de 80-90% pentru investiții și capital de lucru. Deși s-au înscris peste 50.000 de IMM-uri până acum, dintre care aproximativ 20.000 au fost deja trimise către bănci pentru analizare, există și nemulțumiri în sensul că sunt acordate doar garanții de stat pentru facilități de credit, într-o perioadă în care firmele au nevoie de lichiditate.
Într-o anumită măsură, programul este benefic, întrucât multe IMM-uri nu pot acoperi cu garanții creditul solicitat în integralitate. Pe lângă aceasta, creditele garantate de stat reprezintă un răspuns mai rapid la nevoia de lichiditate urgentă a companiilor din România, întrucât o sumă mai mare de bani poate ajunge mai ușor la mai multe societăți afectate. Fondurile nerambursabile trebuie să îndeplinească condiții mai stricte, astfel că răspunsul statului ar fi fost întârziat și, probabil, mult mai puține IMM-uri ar fi beneficiat de o astfel de facilitate.
Prin schema de ajutor de stat se va subvenționa 100% din dobânzile și comisioanele de ad-ministrare și risc aferente creditelor de investiții și capital de lucru acordate în cadrul IMM Invest. Deci, statul va acoperi prin granturi aceste dobânzi și comisioane, în limita a 800.000 euro pe beneficiar.
Ar mai fi de menționat aici și posibilitatea acordată anumitor debitori de a amâna la plată ratele de credit, pe o perioadă cuprinsă între o lună și nouă luni, dar deja s-a scris foarte mult pe aceasta tema. Ce putem spune este ca urmarim cu interes modul cum Curtea Constituțională va soluționa excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la acest topic.
Putem vorbi despre oportunități de business?
Țara noastră, la fel ca multe alte țări din lume, se bazează pe importurile din anumite zone cheie. Situația de acum ne forțează să schimbăm abordarea, în sensul că apare nevoia diversificării surselor din lanțul de producție. Țările vestice, bazate pe China și alte țări din Asia si America de Sud, nu mai pot produce acum ieftin și vor căuta alternative. Astfel se creează o cerere pentru unități de producție și pentru materii prime la nivel regional. Din punctul acesta de vedere, România este o țintă atractivă pentru investitori, pentru că reprezintă o forță de muncă bine pregătită, dar mai ieftină în comparație cu alte state din Europa.
Un exemplu de criză cu care mai toate statele s-au confruntat este cea a măștilor sanitare și a mănușilor care nu au mai putut fi importate ieftin din China. Aici s-a văzut rapid o accelerare a producției interne, care ar putea reprezenta un avantaj în perioada destul de lungă care ne așteaptă.
Dacă susținem cu toată priceperea noastră antreprenorii locali și dacă, prin măsuri guvernamentale atent gândite și luate după consultări cu mediul de business, creăm un mediu economic propice pentru relocarea mijloacelor de producție a jucătorilor internaționali, România va vedea într-un ritm galopant apropierea de modele de succes în care eu personal cred: Irlanda (ex. relocarea Google și Apple) și Polonia (model pentru family office și pentru fond suveran de investiții).
Avem absolut tot ce ne trebuie local în materia de dăruire și pricepere, lipsind poate un proiect de țară care să acționeze ca un catalizator.
Industrii precum agricultura, farma, chimia/petrochimia și industria IT, cu puțină atenție acordată din partea factorilor de decizie, pot deveni lejer locomotive ale economiei, contribuind la consacrarea României ca forță regională și element de stabilitate.
Cătălin Petrea este Avocat Partener în cadrul societății de avocatură Bulboacă & Asociații și membru al echipei de servicii financiar-bancare din cadrul firmei.
