Am citit într-o știre postată pe acest portal că, din 29 august, bucureștenii își pot plăti impozitele cu cardul la ANAF, așa cum o puteau face de multă vreme la administrațiile fiscale locale. Asta după ce plata taxelor cu cardul la Trezorerie devenise posibilă, în luna iulie, în alte 10 județe din țară.
În fine, am susținut mult timp că plata taxelor nu trebuie să aibă un statut special față de celelalte cheltuieli ale românilor. E firesc să se plătească la fel de simplu impozitele precum se achită mâncarea la supermarket. Și nu e moral ca Fiscul aproape să interzică plățile cu numerar ce se pot efectua între companii și persoane fizice, dar în același timp la ANAF să se plătească cu sacoșa de bani.
Acum această chestiune e pe cale să se rezolve, dar întrebarea e cât timp a trecut de când s-a discutat prima oară de această posibilitate de plată și până când s-a implementat? După o campanie de presă pe care am susținut-o mai mult de unul singur, fostul ministru al finanțelor, Ioana Petrescu, a spus, în mai 2014, că dorește să introducă plata cu cardul și la Trezoreria Statului.
După care au mai trecut 6 luni, până în octombrie, pentru a fi dată o ordonanță de urgență prin care să se reglementeze plata cu cardul la ANAF, urmată de o declarație de ministru: “Sunt optimistă că impozitele și taxele pentru 2015 le vom plăti cu cardul la Trezorerie. Spun 2015 pentru că, ca Trezoreria să devină acceptator de plată, este un proces mai îndelungat, între 6 și 12 luni”.
Îmi este foarte greu să înțeleg de ce a fost necesară o ordonanță pentru ca ANAF să accepte o altă formă de plată, când era suficient un ordin intern. Și de ce la un super sau hipermarket POS-urile se pun de pe o zi pe alta iar la stat durează ani, în așa fel încât la Poșta restructurată, unde se achită amenzi de circulație, nici măcar nu se pune această chestiune.
Dar, oricum ar fi,“ procesul mai îndelungat, între 6 și 12 luni”, a devenit unul care se rezolvă abia în a doua parte a anului 2016 ? Cine-i vinovat de ancorarea greșită a anticipațiilor publicului, în situația în care tabloidele s-au apucat să titreze triumfalist imediat după emiterea ordonanței: “Scăpăm de cozile de la impozite! Vom plăti cu cardul.”
Și punând această temă pe tapet trebuie să reamintesc și de pasajul de la Piața Sudului, care trebuia să fie finalizat la începutul acestui an. Sau de metroul din Drumul Taberei, unde scria pe pancarte : “În 3 ani vei face 7 minute până în centru". Ce să mai vorbim de pasajul suprateran Basarab, a cărui construcție a durat de trei ori mai mult decât cea a pasajului subteran Mărășești, pe vremea lui Ceaușescu?!
Din asta se vede, reiterez, fiindcă am spus-o și cu altă ocazie, că, dacă autoritățile inițiază proiecte fără a ști cât costă și cât durează, înseamnă că fac doar calcule politice.
Iar aici ar mai fi o idee de punctat. În timpul în care Fiscul a promis că va fi posibilă plata cu cardul, dar nu s-a ținut de cuvânt, trebuia să le ofere oamenilor credit fiscal. De ce? Fiindcă în lipsa POS-urilor, românilor nu li s-a permis să-și achite impozitele cu cardul de credit bancar și să le facă plan de rate. Adică, să-și eșaloneze cheltuielile cu taxele precum obișnuiesc cu acelea cu alimentele, curentul sau carburanții. Ajungem iarăși la povestea că aceste cheltuieli, cu impunerile fiscale, nu trebuie să aibă un statul special în “coșul" românilor...
Din păcate, Fiscul în loc să introducă rapid această posibilitate de plată și să-și facă mai bună colectarea, prin intermediul cardului, a preferat să crească accizele, ca s-o înrăutățească.
