La ieșirea din cinematograful unde am văzut un film fascinant, primul comentariu al doamnei care mă acompaniase în această experiență științifico-fantastică a fost : ”loialitatatea nu le-a fost indusă”. Filmul, pe care-l recomand călduros, este “Ex Machina”. Roboții din film, un amestec între tehnică și forme feminine, nu arătau emoții în ciuda imensei palete de abilități de care dădeau dovadă în conversații. Astfel că, în ciuda respectului arătat creatorului lor, roboții nu au ezitat să..... dar ar fi păcat să vă spun.
Pe drum spre casă mă gândeam la cât de nonșalant m-a pus în colțul introspecției fraza ei, ”loialitatea nu le-a fost indusă”.
E oare loialitatea un lux sau o necesitate?
Ca mulți alți prieteni și cunoștințe, sunt și eu într-o firmă și, precum alții în activități similare, am și am avut diverse responsabilități cu personalul din subordine. În diversele interacțiuni pe care ni le asumăm, avem ocazia să ne validăm loialitatea și să validăm loialitatea altora. “Da”, spunem majoritatea, “e clar ca lumina zilei că loialitatea e importantă și prezența ei are un impact direct în performanță”.
Pe de altă parte, ați văzut vreo fișă de post care să menționeze loialitatea alături de alte abilități necesare pentru a livra o performanță la nivelul de așteptări setat de management? Eu nu!
Întrebările mi se îngrămădesc în minte. Cum percep loialitatea în plan profesional? Cum simt loialitatea unui membru din echipa pentru care sunt responsabil? Care sunt elementele care fac loialitatea unică și cum pot contribui eu, ca superior ierarhic, la menținerea ei? E loialitatea un bun tranzacționabil? Și dacă da, poate fi ea transferată, preluată sau moștenită? Poate fi cumpărată loialitatea unui angajat? Dacă da, pentru câți bani și pentru cât timp?
Din experiența personală, afirm fără echivoc că suntem naivi dacă așteptăm așa ceva de la alții fără să contribuim la rândul nostru permanent la starea lor cu aceeași monedă.
Explicația Dex-ului: LOIÁL, -Ă, loiali, -e, adj. Care își îndeplinește cu cinste obligațiile asumate; sincer, cinstit, leal. [Var.: loaiál, -ă adj.] – Din fr. Loyal,
Având în vedere că toate mi s-au părut ușor diferite de aspectul emoțional al loialității, am continuat să caut. Sursa: Sinonime (2002) | LOIALITÁTE s. v., credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie.
Așa am ajuns la fundament, la niște valori.
Personal, am convingerea că un set de comportamente legate de aceste valori aduc o diferență în loialitate.
Credeți cumva că loialitatea e programată în codul nostru genetic sau e cultivată si încurajată prin educație?
Cândva, cu multe zeci de mii de ani în urmă, bărbații mergeau în grupuri mici la vânătoare. Oare care erau elementele comportamentale în cooperarea lor care promitea grupei un succes adevărat? Cu siguranță, acum douăzeci de mii de generații în urmă, strămoșii nostri aveau, dincolo de simplele abilități de vânători plecați în căutarea hranei, și un set de convingeri pentru care încă nu existau cuvinte. Erau probabil simple sunete, priviri, gesturi, ghionturi sau atingeri. Cu siguranță însă se simțeau cu toții parte din gașcă.
Ei nu aveau și nu vor avea, pentru încă alte mii de generații, cuvinte precum: echipă, încredere, roluri, recunoștință pentru contribuția avută sau feedback. În ciuda absenței vocabularului, mârâitul apreciativ sau descurajator, gesturile, privirile, semnele, tonul vocii, trăirile de bucurie, durere, supărare, dispreț, posesiune, afecțiune și alte forme de comportamente nonverbale s-au șlefuit într-un limbaj de sunete si gesturi care i-a ajutat în interacțiuni. Expunerea repetată la astfel de relaționări au sedimentat și cimentat în codul comportamental recunoașterea sensului din astfel de mesaje. Era o inteligență de supraviețuire. Ea îi ajutase și atunci, și ea ne ajută și în zilele prezente să navigăm cotidian, fără prea multe vorbe, singuri sau împreună cu alți oameni, printre alți oameni.
De-a lungul ultimelor două milenii și în special în epoci mai recente, limbajul s-a îmbogățit, iar prin intermediul legendelor, basmelor sau poveștilor au fost create cuvinte noi. Aceste cuvinte, de multe ori abstracte, ne-au expus încet la noțiuni noi precum: libertate, încredere, inițiativă, respect, succes, curaj, suport, generozitate, loialitate, apartenență, cultură națională, democrație și altele și altele. Iar pentru că ne-am familiarizat cu ele și pentru că am învățat să le recunoaștem, ne imaginăm că le și întelegem sensul. Însă nu e chiar așa pentru că, de fapt, înțelesurile lor vor fi mereu fluide. Ele vor depinde de context, de societate și...altele.
Astăzi am acces atât la cuvintele necesare să recunosc ce se dorește de la mine, cât și acces la mesaje nonverbale care au rol de validare a cuvintelor auzite. Cât de frecvent există aliniere între ele? Transmit oare cu succes și prin nonverbal ce spun în cuvinte?
Probabil acesta este punctul unde mă pot întoarce la punctul de unde am pornit. La loialitate. Loialitatea, sau formele ei, confirmă poziționarea fiecăruia dintre noi față de alinierea între ce ni se spune și cum ne este transmisă non-verbal.
De cât timp avem nevoie să simțim clar dacă cineva e autentic? Un minut? O oră? O zi sau o săptămână? Dacă este, atunci CÂND suntem înclinați să-i dăm dedicat un bitcoin emoțional? Asta poate însemna din partea noastră devotament, credință, convingere în alinieri, fidelitate, sinceritate, statornicie și altele. Însă, în același timp, când simțim falsitate, manipulare, lipsă de autenticitate, dăm fără milă cu piciorul în găleata cu bitcoin-uri dăruite, ne retragem ambasadorii emoționali și începem tranzacții cu diverse monede false. “Da, Șefu”, “Bine, Șefu”, “Precum spui tu, Șefu”. Le știm cu toții, le-am simțit într-o formă sau alta cu toții.
În zilele astea nu mai mergem în gașcă la vânătoare de bizoni, mergem la birou, unde efortul este îndreptat spre vânarea de nișe, de procente din piața în care compania e prezentă și în care luptă pentru supraviețuire. Șeful vorbește, ceilalți îl ascultă, uneori se lasă convinși, alteori privesc în gol cu ochii amorțiți de neatenție.
Dacă plecăm de la două premise sugerate de Dr. John Burdett că:
1. Echipa – și nu individul – este celula de bază a succesului organizației.
2. Într-o lume turbulentă, liderii, mai mult ca oricând, au nevoie de suportul unei echipe devotate, loiale și agile.
Și, dacă le validați, atunci merită să ne gândim la: comunicare, la motivare, la dezvoltare și la felul prin care dorim să generăm un cadru care ne ajută să modelăm identitatea echipei. Modalități de stabilire a unui cadru în care loialitatea poate crește.
Alegerea unui decalog comportamental pe care merită să-l bifăm cât mai frecvent ar fi un pas important.
Vi-l împărtășesc pe al meu. Cu siguranță puteți înlocui unele cu altele care vă reprezintă mai mult.
1. Tratez colegii/subordonații așa cum doresc să fiu tratat
2. Îmi susțin subordonații / colegii la nevoie și tratez pe alții cu respect
3. Sunt un ascultător activ
4. Cer opinia
5. Dau și accept feedback
6. Mențin confidențialitatea
7. Recunosc și verbalizez realizările colegilor, acolo unde este posibil
8. Respect etica muncii
9. Returnez cu promptitudine apelurile telefonice și email-urile
10. Îmi asum responsabilitatea pentru rolul atribuit și toate sarcinile care vin cu el
Știți varianta de business al poveștii găinii care face ouă de aur?
Se spune că un șef avea o găină care făcea ouă de aur. Într-o zi, la o întâlnire cu echipa, a spus: ”Știți că nu am timp să păzesc găina și știu de asemenea că ea umblă și prin curțile voastre. Știu că știți că vă ascult și vă las să veniți cu sugestii și știți că am încredere în voi. Așadar, s-aveți grijă de ea ca de ochii din cap, că doar ați văzut că vă dau și vouă din când în când câte un ou de aur. Să nu vă pună dracu pe vre’unu din voi să vă-mbătați și faceți din ea supă, că v-o venit nu-știu cine în vizită sau alt motiv tâmpit, că vă rup gâtu''”... Și oamenii lui, mulțumiți de colaborarea cu el, îngrijesc în continuare cu atenție găina și mai primesc și azi, după cinsprezece ani de colaborare, ouă de aur.
Zâmbiți, vă rog. Nimic nou sub soare :-)
