În ultima perioadă, a revenit în prim-plan, din ce în se mai insistentă, ideea că roboții ne vor lăsa fără job-uri, că nu vom mai avea locuri de muncă să ne susținem și că întreaga lume va suferi o creștere importantă a șomajului. Doar că nu e așa.
Până ca roboții să fie suficient de avanasați pentru lucra și a și sta pe Facebook în același timp, sunt doar o metaforă care reprezintă cam tot ce înseamnă progres tehnologic. Iar ideea care încearcă să ni se inducă, cum că tehnologia e ”nașpa” și din cauza ei vom rămâne fără slujbe, este fix opusul realității.
Progresul tehnologic creează, într-adevăr, întreruperea unor activități și, pe termen scurt, unii oameni și unele companii rămân fără obiectul activității. Iar asta se întâmplă de când lumea, în rimt mai alert în anumite perioare și mai lent în altele.
Nenea cu ”colorata mâine-i gata” și firmele de developat fotografii au rămas fără clienți când au apărut aparatele foto digitale. Producătorii de playere MP3 și aparate foto compacte și-au redus activitatea și numărul de angajați din cauza telefonului mobil. Măcelarii s-au împuținat de când există tot felul de aparate de tăiat și tranșat animalele. Și își mai aduce cineva aminte de telefoniste?
Da, progresul tehnologic perturbă temporar domeniile de activitate în care pătrunde și forțează oamenii și firmele afectate să se reprofileze. Dar, în ansamblu, progresul tehnologic implementat cum și unde trebuie are, în realitate, un efect benefic asupra vieților noastre și a economiei. Ar fi trebuit să ne fie evident asta până acum.
Mai bine spus, ar avea, dacă l-am îmbrățișa. Per a contrario, fără progres tehnologic muncim mai mult fără să fim mai productivi, avem mai puține zile libere și ieșim mai târziu la pensie.
În 1989 munceam în medie 1.752 de ore pe an. În 2011, media de ore muncite în România a fost de 1.883. Ieșim la pensie la 65, respectiv 63 de ani, spre deosebire de perioada de dinainte de Revoluție, când pensionarea începea la 62, respectiv 57 de ani. Nu că ne este dor de Ceaușescu, dar au fost perioade în istoria relativ recentă a României când munceam mai puțin și mai eficient. Și asta pentru că saltul tehnologic era mai mare (plus că în economia românească erau mai mulți angajați).
Progresul tehnologic (implementat în domeniile lucrative) înseamnă creștere a productivității. Simplu.
Lipsa unei creșteri a productivității, pur și simplu duce la mai multă muncă. Sigur, e bine să fii harnic. Dar nu și dacă nu ai spor. Muncești în gol și nu ai niciun beneficiu.
Și ajungem la vorba lui Bill Gates: ”dă-i o sarcină complicată unui leneș, că sigur va găsi o cale ușoară să o îndeplinească”. Iar acea cale mai ușoară nu este decât o altă formulă pentru productivitate. O cale ușoară se traduce printr-o modalitate mai rapidă de realizare a sarcinii. Ceea ce nu înseamnă altceva decât creșterea productivității.
Avem impresia că progresul tehnologic este peste tot în jurul nostru și că nu mai e mult până când vom fi băgați în șomaj de roboți. Dar realitatea e că robotul este prezent în alte domenii decât ar trebui.
Câți oameni care folosesc smartphone-ul sau tableta cu aplicații de productivitate cunoașteți - un client de Remote Desktop sau un Excel măcar - și câți știți că îl au doar pentru Facebook și Candy Crush? Și întrebați-vă unde se duce progresul tehnologic: în productivitate sau în entertainment? Ne ajută să muncim mai puțin și mai eficient sau, de fapt, ne mănâncă din timpul liber și ne ia din productivitate?
În loc să ne temem de terminatorul de job-uri ar trebui să ne concentrăm mai mult în aducerea progresului tehnologic în domeniile care contează. Și, dincolo de segmentele care au legătură cu tehnologia și unde progresul este logic să fie vizibil, sunt foarte multe categorii lucrative rămase în urmă, care se muncește cu instrumente peste care au trecut câteva decenii. Domenii în care nu a apărut un iPhone care să-i bage în faliment pe cei automulțumiți și să-i forțeze pe ceilalți să avanseze.
Există o mare discrepanță între tehnologiile folosite în majoritatea domeniilor muncii și internet sau gadgeturi. O discrepanță care ar putea fi, cândva, nivelată de Internet of Things.
IoT ar putea avea un impact major asupra tuturor domeniilor de activitate, chiar dacă începe prin aplicații de dat mâncare pisicilor. Protocolurile M2M (Machine to machine) ar putea fi aplicate cu succes în multe industrii. Agricultura ar avea de câștigat de pe urma monitorizării umidității solului (în domeniul viței-de-vie, de exemplu) și crearii unui microclimat controlat. În zootehnie se poate controla mediul în care cresc puii de animale pentru ca acestea să nu aibă probleme de sănătate sau să moară prematur. Și sunt multe alte domenii care ar putea beneficia de pe urma aplicațiilor pe care IoT le face posibile.
Creșterea productivității prin adoptarea tehnologiilor noi ar însemna mai puține ore de muncă, mai multe zile libere și o pensionare mai devreme pentru angajați. Totul în urma unei creșteri economice.
Deci, de ce ne temem de tehnologie și roboți?
