S-a vorbit mult în ultimele zile despre decontarea directă, mai precis despre introducerea obligativității decontării directe la polițele RCA, facultativă în prezent, cu efecte prezentate în premieră de Profit.ro.
E bine, e rău?
Să ne întoarcem la bază.
Prin lege, statul obligă șoferii să dețină o poliță RCA valabilă atunci când circulă cu mașinile pe drumurile publice. Atenție, legea obligă să deții o poliță valabilă, nu spune că trebuie să cumperi una de la asigurătorul X sau Y, local sau subsidiara unui grup internațional, mai scumpă sau mai ieftină. Lipsa poliței este sancționată cu amendă cuprinsă între 1.000 și 2.000 lei.
E bine, e rău?
E bine, pentru că nu cred că un proprietar de mașină, asigurat, și-ar dori să fie lovit de un șofer cu o mașină fără RCA, șomer și dator la bănci, și să umble apoi prin tribunale ca să-l oblige să-i acopere cheltuielile cu repararea mașinii. Nu mai vorbesc de situațiile în care, dincolo de daune materiale, există și vătămări corporale sau, mai rău, decese.
Deci, e bine că polița RCA este obligatorie, cu toate că sunt voci care spun că statul a dat un business sigur unor privați.
Pe de altă parte, asigurarea RCA are un neajuns. Fiind pentru alții, adică pentru terți, pentru ăia cărora le vei provoca pagube, cel care plătește n-o alege cu grijă, decizia de cumpărare fiind influențată decisiv de preț, în condițiile în care toți asigurătorii emit polițe RCA cu aceleași acoperiri. În acest context, de ce ai cumpăra o poliță RCA cu 800 lei când pe piață găsești oferte mai ieftine, cu 50% în unele cazuri?
Prea puțini șoferi români sunt samariteni pe banii lor. Cifrele statistice arată că marea majoritate caută și cumpără polițe RCA ieftine, în prezent piața de profil fiind dominată de doi asigurători, al căror business depinde în proporție de 90% de segmentul RCA.
Are loc dauna. Se mai întâmplă. Șoferul vinovat îi înmânează polița RCA celui lovit, care se duce la asigurător pentru plata daunei. Și acum începe circul: stai să vezi că mai trebuie o hârtie, că dosarul de daună este incomplet, că devizul service-ului este prea mare, ca așa, că pe dincolo. Și plata despăgubirii întârzie.
Practic, șoferul nevinovat are în mână o poliță valabilă, dar ceva nu merge, apar sincope în procesul de despăgubire, iar mașina lui stă nereparată sau nu poate s-o ridice din service, care așteaptă banii pe reparație.
Ce opțiuni are? Fie stă la cheremul asigurătorului RCA al șoferului vinovat, eventual acceptă o despăgubire sub nivelul real, fie își repară mașina pe banii lui și apoi îl cheamă în judecată pe șoferul vinovat de accident pentru recuperarea banilor. Ultima variantă costă timp, bani și nervi și prea puțini o fac.
Apare următoarea întrebare: cum s-a ajuns aici? Răspuns corect: cu largul concurs al autorității de supraveghere, care nu și-a făcut treaba.
Practic, ASF ar fi trebuit să intervină în piață și să analizeze motivele pentru care unii asigurători vând RCA cu 800 lei și alții cu 400 lei. Nu aștepți ca doi asigurători să ajungă la 75% din piața RCA, apoi te duci în control, îi amendezi cu sume derizorii în raport cu mărimea afacerilor, ei plătesc și își văd de treabă, cu alte cuvinte te ignoră, după care spui “Houston, we have a problem”, pe care vrei s-o rezolvi cu decontarea directă. De menționat însă că actuala conducere abia a fost instalată în funcție, în vara anului trecut.
Interesant este că asigurătorii care vând cu 400 lei anunță profituri mari, în timp ce asigurătorii care tarifează cu 800 lei spun că segmentul RCA taie din profitul companiei, că încasările din vânzarea acestor polițe sunt inferioare plăților pentru despăgubiri, că încearcă să-și limiteze subscrierile din RCA sau să compenseze prin vânzări mai mari de polițe non-auto, mai profitabile.
Autoritatea nu a intervenit în piață și acum vrea să facă ordine, să arate că se preocupă și propune introducerea obligativității decontării directe, măsură care va scumpi polițele RCA pentru toți șoferii. Decontarea directă costă între 50 și 100 lei.
În ultimii ani, arbitrul pieței a părut că nu vrea să taie în carne vie de frica apariției unor dezechilibre în piață, eventual falimente, cum s-a întâmplat cu Astra și Carpatica Asig. Termenul faliment nu sună deloc bine pentru piața asigurărilor din România, una care se învârte de 10 ani în jurul a două miliarde de euro și aflată într-un permanent potențial de creștere.
Conform legislației, ASF are ca obiectiv “promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților”. Pe segmentul RCA, instituția a fost departe de acest obiectiv. Iar acest aspect influențează mai puțin fast și alte tipuri de asigurări, cum ar fi de locuințe sau de răspunderi.
Românii nu prea iubesc asigurările și, dincolo de lipsa educației financiare, ei au înțeles că unii asigurători fac promisiuni fără acoperire. E ca la alegeri. Partidul X promite vârstnicilor pensii mai mari, după care, ajuns la putere, uită să majoreze sau majorează sub inflație. Plus că nu respectă termenele de majorare avansate anterior.
Ce să înțeleagă un șofer, plimbat de la Ana la Caiafa pentru o daună pe RCA, când un asigurător vrea să-l convingă să-și asigure locuința și îi promite că-i va achita 100.000 de euro dacă are daună totală în urma unei explozii sau incendiu? Că vrea să-l păcălească din nou.
PS 1 Pe o piață nereglementată, cartoful se vinde cu prețuri cuprinse între 2 și 3 lei. Niciun tarabagiu nu vinde cartofi la Obor cu 5 lei. Poate s-o facă, dar la finalul zilei va constata că încasările nu acoperă nici măcar taxa pe tarabă sau pe cântar.
PS 2 În urmă cu ceva vreme, aproximativ 10 ani, asigurătorii RCA care aparțin grupurilor internaționale au atras atenția autorității de reglementare (pe atunci fosta CSA), printr-o scrisoare, că alți jucători din piață practică prețuri sub nivelul acoperirilor și urmăresc doar creșterea cotei de piață și a profitului. Totodată, semnatarii scrisorii au afirmat că menținerea acestei situații va conduce, atunci când asigurătorii cu tarife RCA calculate incorect vor intra în incapacitate de plată, la majorarea taxelor aplicate companiilor rămase în piață, cu scopul suplimentării sumelor disponibile în Fondul de Garantare a Asiguraților și achitării viitoarele despăgubiri promise anterior clienților. Iar companiile vor transfera aceste majorări clienților, care vor plăti mai mult pentru toate polițele, inclusiv pentru RCA.
