Principala noutate pe care o aduce declarația unică, pe lângă simplificarea modului de declarare și plată ca urmare a comasării a șapte formulare, este trecerea la sistemul de autoimpunere. Care sunt implicațiile acestei modificări pentru contribuabilii persoane fizice care obțin venituri din activități independente?
Introducerea sistemului de autoimpunere înseamnă că declararea și stabilirea obligațiilor fiscale vor fi efectuate direct de către contribuabili. Astfel, persoanele fizice ce desfășoară activități independente vor comunica în declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale venitul realizat în anul anterior și vor estima venitul ce urmează a fi realizat pentru anul în curs. Prin urmare, autoritățile fiscale nu vor mai avea, ca până acum, atribuții în procesarea declarațiilor și emiterea deciziilor de impunere, declarația unică constituind titlu de creanță fiscală la data la care se împlinește termenul de plată prevăzut de lege, respectiv 15 martie a anului următor.
Ulterior acestui termen, în caz de neplată a obligațiilor fiscale declarate și datorate conform declarației unice, autoritățile fiscale vor putea iniția acțiuni de executare a datornicilor prin emiterea de somații și titluri executorii conform Codului de procedură fiscală. Suplimentar, administrația fiscală poate iniția inspecția fiscală la nivelul persoanelor fizice pentru a verifica veniturile declarate conform documentelor justificative, a corectitudinii bazei de impunere si a acurateței obligațiilor fiscale datorate, pe principii similare inspecțiilor fiscale derulate la nivelul persoanelor juridice.
Noul sistem reprezintă în mod clar o simplificare a procedurilor birocratice pentru contribuabili și o degrevare semnificativă pentru autoritățile fiscale. Contribuabilii vor depune o singură declarație și vor avea un singur termen de plată, fiind eliminate cele șapte formulare pe care le depuneau până în acest moment (D200, D 201, D 220, D221, D600, D604, D605), precum și cele patru plăți anticipate. La rândul lor autoritățile nu vor mai fi încărcate de sute de mii de formulare cu informații diferite privind situația fiscală.
Tot în scopul simplificării, sunt prevăzute bonificații de câte 5% dacă declarația unică este depusă electronic până la 15 iulie 2018 și dacă obligațiile fiscale sunt achitate integral până la 15 decembrie 2018. Dacă ambele condiții sunt îndeplinite, se acordă bonificația de 10%.
O altă noutate a fost introdusă în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, care au fost excluse din categoria veniturilor din activități independente, fiind reglementate diferit ca venituri cu reținere la sursă. Din acest motiv, persoanele care obțin astfel de venituri nu vor fi incluse în sistemul de autoimpunere. Atât impozitul pe venit, cât și contribuțiile de asigurări sociale vor fi calculate, reținute și virate bugetului de stat de către plătitorul de venituri, impunerea fiind finală.
Cu alte cuvinte nu se vor mai depune ulterior declarații de impunere pentru regularizare. Dacă o persoană primește venituri din proprietate intelectuală de la mai mulți plătitori, aceasta va desemna prin contract plătitorul de venit care îi va reține și achita impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate.
De asemenea, se revine la situația în care persoanele cu venituri din drepturi de proprietate intelectuală nu datorează contribuții de asigurări sociale pentru aceste venituri, dacă sunt concomitent salariați.
Plafonul de la care se datorează contribuții de asigurări pentru toate tipurile de venituri extra salariale cumulate rămâne de 12 salarii minime brute (respectiv 22.800 lei în 2018), însă contribuabilii vor completa declarația prin estimarea veniturilor pe care le vor obține în anul în curs, și nu prin raportare la ceea ce au încasat în anul anterior, așa cum era prevăzut anterior acestor modificări.
Declarațiile mai pot fi depuse pe hârtie doar în acest an, din 2019 urmând să fie exclusiv electronic.
Radu Derscariu este director Global Employer Services în cadrul Deloitte România
