În ultimii ani, criptomonedele, acest El Dorado al monedei secolului XXI, au devenit un subiect fierbinte și au suscitat interesul investitorilor, băncilor, dar și autorităților de reglementare relevante. Tocmai datorită noutății și lipsei de reglementare a acestor instrumente au avut și au loc numeroase dezbateri despre tratamentul juridic, dar și fiscal.
Apariția unui număr semnificativ de criptomonede pe piață și fluctuația rapidă a acestora au permis utilizatorilor să înregistreze profituri în ultimii ani și concomitent au dat naștere unor situații fiscale neprevăzute, mai ales datorită specificului internațional al acestor tranzacții și lipsei de reglementare.
Pentru a defini termenii, criptomonedele sunt monede digitale descentralizate, ce nu sunt emise de nicio Bancă Centrală, nu sunt deținute sau controlate de Guvern și nici nu sunt subiectul unei politici monetare. Monedele sunt puse la dispoziția utilizatorilor printr-un sistem blockchain de tip open-source, un registru public ce înregistrează tranzacții la nivel global.
Printre caracteristicile acestor monede se numără comisioane infinit mai mici decât cele practicate de sistemul financiar tradițional, tranzacții încheiate aproape instant și, nu în cele din urmă, sunt anonime. Criptomonedele sunt obținute printr-un proces de minare. Acestea pot fi stocate, pot fi tranzacționate mai departe în schimbul de numerar sau alte criptomonede sau pot fi folosite pentru achiziții la comercianții acceptanți.
Având în vedere contextul dat, unele dintre întrebările relevante cu privire la criptomonede se referă la principalele implicații juridice și fiscale ce pot deriva din tranzacțiile efectuate. Principalii actori în aceste tranzacții sunt indivizii (utilizatorii), platformele de schimb și de tranzacționare, companiile care generează noi monede, precum și furnizorii de portofele electronice.
În România, criptomondele nu sunt reglementate și, ca atare, nu există nici legislație specifică care să adreseze impozitarea câștigurilor obținute, supravegherea tranzacțiilor și crearea de valoare sau folosirea ca mijloc de plată.
În acest moment nu există niciun organism legislativ pentru activitatea de tranzacționare cu criptomonede. Majoritatea platformelor de tranzacționare și de schimb ce sunt înregistrate în România și alte câteva țări din UE folosesc ca principal domeniu de activitate – Alte intermedieri financiare (Cod CAEN 6499).
De asemenea, Banca Națională a României menționează că Bitcoin nu este monedă națională sau valută. Mai mult, se menționează în mod explicit că criptomonedele nu sunt monede electronice, așa cum sunt acestea definite de legislația locală (Legea 127/2011). Putem observa totuși că și pe teritoriul României Bitcoin este folosit ca mijloc de plată și înțelegem că Banca Națională a României monitorizează evoluția acestor monede virtuale din perspectiva potențialelor riscuri asupra sistemului financiar.
La acest moment, în România nu există un cadru fiscal care să adreseze domeniul criptomonedelor. În acest context este neclar tratamentul fiscal ce ar trebui aplicat câștigurilor generate prin minare, tranzacționare sau schimb.
Observăm că societățile ce funcționează ca platforme de schimb sau de tranzacționare sunt înregistrate ca plătitoare de impozit pe profit. Ceea ce însă rămâne neclar este modul de determinare a câștigurilor obținute. În scopuri fiscale și contabile, câștigurile și pierderile ar trebui calculate ca diferență între venitul înregistrat în urma unei vânzări și costul de minare / costul de achiziție.
Unul dintre elementele care ar trebui clarificate este cel al momentului în care se produce evenimentul impozabil, și anume atunci când valoarea este creată prin minare sau la vânzarea criptomonedelor minate.
De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de impozitare la nivelul indivizilor, taxarea acestor venituri este clară la nivel de individ. În acest moment, venitul generat prin activități ce implică criptomonede poate fi clasificat ca venit din alte surse, subiectul unei rate de impozitare de 10%. O clasificare a acestor venituri ca venituri din investiții ar trebui luată în considerare de autoritățile fiscale.
Nu în ultimul rând este relevant tratamentul de TVA aplicabil în cadrul tranzacțiilor cu criptomonede. Chiar dacă și în domeniul TVA legislația națională nu cuprinde prevederi specifice cu privire la tratamentul aplicabil tranzacțiilor cu criptomonede, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis o hotărâre prin care a confirmat că operațiunile constând în schimbul de monede tradiționale cu monede virtuale și invers efectuate contra plății unei sume sunt operațiuni scutite de TVA, fiind considerate mijloc de plată. Probabil domeniul TVA este singurul în care există o oarecare claritate și uniformitate printre statele membre ale Uniunii Europene cu privire la tratamentul fiscal aplicabil.
Rămâne de văzut ce abordare va avea România în ceea ce privește criptomonedele, definirea evenimentului impozabil și localizarea sa geografică. Se așteaptă, totuși, ca țara noastră să urmeze liniile europene directoare privind reglementările criptomonedelor, în special în ceea ce privește aspectele sensibile, cum ar fi protecția utilizatorilor, combaterea evaziunii fiscale și a spălării banilor.
Andreea Mitiriță este partener PwC România, iar Inge Abdulcair este senior tax manager în cadrul aceleiași companii
