Irlanda, care încă nu semnase acordul negociat în cadrul OCDE privind impozitarea minimă globală asupra multinaționalelor, a aderat joi seară la acest acord, potrivit AFP.
Ungaria și Estonia nu au semnat încă textul.
Anunțat la începutul lunii iunie, proiectul de reformă este unul istoric și introduce un impozit mondial de cel puțin 15% asupra profiturilor celor mai mari firme internaționale și de a distribui drepturile de impozitare a acestor companii mai echitabil, arată Hotnews.
De asemenea important: Acordul va fi parte dintr-un proces mai amplu de revizuire a regulilor privind taxarea companiilor multinaționale în era comerțului digital transfrontalier, în condițiile în care, acum, mari companii, precum Alphabet (Google) și Facebook, plătesc taxe foarte mici prin mutarea sediilor în țări cu o fiscalitate avantajoasă, cum sunt Irlanda, Luxemburg sau Olanda.
Un mic grup de țări, printre care se numără Irlanda și Ungaria, foarte reticente față de propunerea de acord care era negociată, nu au semnat atunci declarația.
Această declarație comună, bazată pe acordul convenit în cadrul grupului G7 la începutul lunii iunie, prevede și repartizarea într-o manieră ''mai echitabilă'' a beneficiilor între țările unde se află sediile companiilor și cele unde acestea își desfășoară efectiv activitatea, inclusiv cea fără prezență fizică. Această componentă a acordului se referă în special la marile companii din sectorul digital.
Participanții la negocieri și-au dat ca termen luna octombrie pentru finalizarea detaliilor tehnice și pentru pregătirea ''unui plan de implementare efectivă în 2023''.
Acordul încheiat la OECD pentru o reformă a impozitării multinaționalelor prevede două părți: una privind o rată globală de impozitare a profiturilor de cel puțin 15%, iar cealaltă o nouă distribuire între state a drepturilor la impozitarea multinaționalelor.
Denumită „Pilonul 1” în cadrul negocierilor, această componentă constă în realocarea unei cote din impozitul pe profit plătit de multinaționale către așa-numitele țări „de piață”, adică cele în care își desfășoară efectiv activitățile.
Prin urmare, taxa nu va mai fi datorată doar acolo unde își are sediul, o adevărată revoluție în domeniul impozitării internaționale.
Companiile în cauză sunt cele care generează peste 20 de miliarde de euro în cifra de afaceri globală și a căror rentabilitate este mai mare de 10%.
Pragul cifrei de afaceri poate fi redus la 10 miliarde de euro după 7 ani, prevede declarația, o modalitate de a satisface anumite țări emergente care doreau să extindă numărul companiilor eligibile.
Industriile extractive, precum mineritul și serviciile financiare reglementate sunt excluse din acest flux.
Statele care pot pretinde că primesc o parte din acest impozit sunt cele în care multinaționalele realizează peste un milion de euro în cifră de afaceri sau 250.000 de euro pentru economiile mici (cu un PIB mai mic de 40 de miliarde de euro).
Suma care va servi drept bază pentru calcularea impozitului pe profit atribuit țărilor de pe piață va reprezenta între 20% și 30% din așa-numitul profit "rezidual", adică peste pragul de 10% din profitabilitate.
Denumită „Pilonul 2”, această componentă corespunde introducerii unei cote minime efective de impozitare „de cel puțin 15%” asupra profiturilor multinaționale.
Unele țări, în special națiunile mari emergente, au apărat definiția unei rate minime mai ridicate decât cele scrise în declarație.
Un stat va putea impozita profiturile străine ale uneia dintre companiile sale naționale care ar fi fost impozitate în străinătate la o rată mai mică decât această rată minimă, pentru a compensa diferența.
Companiile în cauză sunt cele cu o cifră de afaceri de cel puțin 750 de milioane de euro.
