Prețul gazului tranzacționat pe cele două burse interne, OPCOM și Bursa Română de Mărfuri (BRM), atât cel spot, cât și cel cu livrare la termen, a fost anul trecut superior celui comercializat pe principala bursă regională, CEGH, din Austria. Specialiștii anticipează că și în 2020 situația va fi similară, așteptându-se totuși la o diminuare a ecartului în cazul în care abrogarea OUG 114/2018 va fi confirmată. Adică în situația în care piața va fi liberalizată de la 1 iulie, așa cum prevede ordonanța de urgență 1/2020, respinsă însă de Senat. Camera Deputaților este însă cameră decizională.
Potrivit OMV Petrom (vezi grafic 1), ecartul dintre prețul de pe OPCOM și BRM și cel de pe CEGH a ajuns și la 12,5 euro/MWh în trimestrul al treilea al anului trecut, când prețul mediu de tranzacționare pe bursele românești era de 23,7 euro/MWh, iar cel de pe CEGH, de 11,2 euro/MWh.
"Când comparăm prețurile de pe CEGH cu cele ale gazelor românești trebuie să fim atenți la lichiditate, fiind prețuri de hub. Lichiditatea de pe bursele române este foarte mică. Trebuie să reținem că o mulțime de tranzacții, în special cele cu prețuri reglementate (gaze alocate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE - pentru alimentarea consumatorilor casnici și CET-urilor), au fost efectuate în afara acestor platforme (OPCOM și BRM - n.r.)”, a declarat șeful diviziei Downstream Gas a OMV Petrom, Franck Neel.
La ce referă Neel? Potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, “în 2019, în Romania, OUG 114 a plafonat prețul gazelor din producția internă la populație la un preț sub prețul pieței, fapt care a determinat o creștere a prețului gazelor la consumatorul noncasnic (a gazelor tranzacționate pe piețele centralizate concrențiale - n.r.). Peste această situație s-a suprapus în vara anului 2019 un fals deficit de gaze, creat de deciziile ANRE de direcționa gaze către sectorul rezidențial și înmagazinare. Aceste situații au influențat creșterea prețului la consumatorii non casnici până la valori nemaiîntâlnite în România pentru gazele din producția internă”.
Influența depozitării de gaze în exces asupra prețului de pe piața internă este confirmată și de Neel. În opinia sa, principalul motiv al diferenței de preț înregistrate în Austria vs România este faptul că, pe lângă declinul natural al producției (de 7% în cazul OMV Petrom și de 1,1 în cazul Romgaz în 2019 -n.r.), companiile autohtone au avut în 2019 “o creștere a obligației de stocare, care a fost semnificativă”.
"În plus, un jucător de pe piața autohtonă era preocupat de riscul de alimentare din România (probabil se referă la Romgaz -n.r.). România era într-adevăr în pericol dacă exista o întrerupere de furnizării gazelor rusești prin Ucraina, fiind mai expusă riscului decât alte țări. Astfel, unii jucători au sporit înmagazinarea și din acest motiv”, afirmă șeful diviziei de gaze a OMV Petrom.
Președintele Asociației Energia Inteligentă a explicat pentru Profit.ro că “anul 2019 a fost un an al gazelor în exces în Austria, Ungaria, Slovacia etc. O parte a acestui exces s-a datorat cantităților mari de gaze care s-au înmagazinate în vara 2019 de frica sistării livrării gazelor rusești prin Ucraina. Un alt motiv al supraofertei de pe aceste piețe a fost toamna și iarna neobișnuit de calde. Acest excedent de gaze a pus presiune pe prețul gazelor naturale (din Austria, Ungaria, Slovacia etc) acesta atingând valori deosebit de mici pentru regiune”.
De ce nu s-a transferat această presiune asupra prețurilor și pe piața autohtonă? Motivul, crede Neel, este lipsa de interconexiune între cea mai apropiată piață, CEGH, piața austriacă și România: “Aceasta explică în principal diferența pe care ați observat-o în ceea ce privește prețul gazelor (pe OPCOM/BRM vs CEGH - n.r.).”
Dumitru Chisăliță afirmă că deși capacitatea tehnica a punctelor de import gaze este de 49,9 mil mc/zi, practic, în prezent, cantitatea de gaze din import posibil de a fi consumata în România este de doar 15,4 mil mc/zi datorita lipsei Acordurilor de interconectare cu Ucraina.
"Dacă întreaga capacitate de import ar fi operațională, România ar putea teoretic să folosească exclusiv gaze din import pentru acoperirea consumului intern. În situația dată, însă, gazele de import care pot să ajungă în România sunt de aproximativ 10 mil mc/zi, respectiv circa 20% iarna și circa 50% vara, ceea ce înseamnă că teoretic acestea pot sa pună presiune pe prețul gazelor din România”, susține președintele Asociației Energia Inteligentă.
Acesta prezintă ca exemplu anul 2016, care a arătat cât de mult poate influența prețul de import prețul gazelor naturale, dar și chiar cantitățile care se comercializează în România.
"Este adevărat ca astăzi cantitățile de gaze care pot sa ajungă să fie consumate din import sunt limitate datorita «congestiilor» din punctele de import, cu toate acestea gazele din import pot să facă jocul prețurilor în România. Aceasta situație este o situație normală pe o piață liberă și intervenționismul populist în stabilirea prețului face în cele mai multe cazuri mai mul rău”, susține Chisăliță.
La ce să se aștepte consumatorii români în 2020?
"În 2020 se observă o reducere a ecartului de preț (dintre cel de pe OPCOM/BRM și cel de pe CEGH - n.r.) în primul rând pentru că interconectarea s-a îmbunătățit, deci vedem o interconectare mai bună între România și cea mai apropiată piață (de la finalul anului trecut capacitatea tehnică de import din Ungaria s-a majorat de la 52 GWh/zi la 77 GWh/zi - n.r.). Iarna a fost foarte blândă, așa că mai avem destul de mult gaz în depozit, ceea ce va influența cu siguranță prețurile de vară. Și nici nu ne așteptăm la o creștere a cererii. Deci, vedem o reducere a decalajului. Însă, pentru a fi clar, vedem încă o un ecart între prețul gazelor românești față de CEGH pentru 2020 (chiar dacă mai mic decât în 2019 - n.r.)”, afirmă Franck Neel.
Dumitru Chisăliță este însă mai sceptic, în opinia sa evoluția prețului de pe piața internă depinzând de ceea ce se va întâmpla cu Ordonanța 1/2020 în Parlament: “Apreciez ca scăderea prețului gazelor începând cu luna ianuarie 2020 (vezi grafic 2) se datorează într-o oarecare măsura presiunii puse de gazele din import mai ieftine care au intrat în aceasta perioadă în România. Acest proces v-a continua și chiar se va accentua odată cu dezvoltarea infrastructurii în Sudul Europei și accesul în aceasta zona a gazelor din noi surse alternative. Pe fondul excedentului de gaze care se întrevede ca urmare a cantităților mari de gaze care probabil vor rămâne în depozite de înmagazinare, a gazelor din import care intră în țară la prețuri mai mici decât prețul din producție internă, tendința este ca în anul 2020 ecartul să se micșoreze, dar în opinia mea preturile din România vor rămâne superioare prețului de pe bursa austriacă. Aici se impune o nuanță, în situația în care nu se va produce liberalizarea gazelor naturale la 1 iulie 2020, și tind să cred că nu se va realiza aceasta liberalizare, atunci probabil ca vom asista din nou la o creștere a prețului gazelor la consumatorul noncasnic, respectiv ecartul se va menține cel puțin la nivelul celui din 2019”.
